ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 19

Cobor încet scările în spatele lui Slender. Când am intrat în bucătărie am fost aţintită de toate privirile. M-am aşezat la locul meu la masă şi am aşteptat mâncarea. Oricum o să mănânc foare puţin.

-Eu vreau puţin, spun încet.

Mi se pune în faţă o farfurie plină de supă. Puteam să jur că îmi pune mult.

-Mi s-a terminat şamponul, trebuie să merg să-mi iau.

-Se va duce Jeff să-ţi ia, spune "şeful".

-Pot să merg şi singură să-mi iau, am picioare.

-O să meargă Jeff să-ţi ia, repetă el.

-Dar nu ştie de care vreau, şi în plus mai vreau încă ceva.

-Atunci mergeţi amândoi.

-Nu vreau să merg cu el!

-Nu-mi pasă, atunci te speli cu săpun pe cap.

Aleg să tac şi să continui să mănânc. De ce nu a protestat? Ce s-a întâmplat cât timp n-am fost eu? Mai iau două linguri şi spun că am terminat, chiar dacă a rămas mai mult de jumătate de farfurie.

-Ţi-a venit ciclul şi ai nevoie de tampoane? se găseşte Ben să zică.

-Nu, prostule!

-Atunci de ce ai nevoie?

-Treaba mea.

Mă ridic de la masă şi mă duc în sufragerie. Mi-a ajuns mâncarea pentru ziua de azi. Pornesc televizorul şi mut canalele plictisită, aşteptând să termine şi ceilalţi de mâncat. Nu vreau să merg cu el. M-am săturat deja de el. Mă ridic de pe canapea şi mă îndrept spre uşă. O deschid cât de încet pot eu şi ies. Merg eu ce merg până îmi aud numele. Fuck, nu credeam că o să-şi dea seama aşa de repede că lipsesc. Încep să alerg, dar mă opresc după puţin timp fiincă mă doare îngrozitor rană. Mă fac invizibilă şi mă uit la Jeff, care mă caută plictisit. Săracul, a fost pus să mă caute acum.

Îmi continui drumul spre magazin şi ignor strigătele lui Jeff. Când ajung aproape de magazin mă fac vizibilă. Intru şi o salut frumos pe femeia de la casă. Îmi caut şamponul, dar mă gândesc că mi-ar trebui şi un gel de duş. Mă duc la raionul de vopsele şi îmi caut una de un roşu aprins. Găsesc destul de repede şi mă îndrept spre casă. Femeia se uita speriată la mine şi în momentul ăla intră doi poliţişti. Scot banii din buzunar, îi dau vânzătoarei şi îmi las capul în jos, încercând să trec neobservată, dar nu merge. Acum mi-am dat seama. Vânzătoarei îi era frică pentru că ştia cine sunt şi a chemat poliţia. Cei doi poliţişti nu au venit în acest magazin ca să cumpere ceva, ci au venit ca să mă ia. Încerc să ies, dar sunt prinsă. Degeaba mă zbat, cei doi sunt prea puternici, iar eu sunt prea slabă. Trebuia să ascult, trebuia să-l aştept pe Jeff. Lacrimile au început să-mi curgă şiroaie pe faţă.

-Nu ştiam că pot plânge criminalii, râde unul dintre poliţişti.

-Nu sunt un criminal! ţip eu.

Aceştia râd şi mai tare.

-Atunci cum se numeşte cel care omoară oameni? spune celălalt.

Îmi pun cătuşele, dar eu încă încerc să scap. Coborâm scările şi mergem spre maşină, care este parcată după colţ. Unul dintre poliţişti începe să mă atingă, iar celălalt îşi pune mâna pe fundul meu. Atunci încep să plâng şi mai tare.

-L-lăsaţi-mă în pace! le spun, dar ei continuă.

Mă izbesc de un perete şi unul dintre ei, cel tânăr începe să mă sărute apăsat, iar celălalt îşi plimbă în continuare mâinile mizerabile pe corpul meu fragil. Încerc din nou să mă zbat, dar în zadar.

-Nu te mai zbate atâta, tarfă! îmi spune cel bătrân şi-mi dă o palmă zdravănă peste faţă.

Poliţistul tânăr îşi desface cureaua şi pantalonii şi îşi apropie mâinile de mine ca să-mi ridice tricoul. Eram înţepenită, nu mă puteam mişca deloc. Mi-e frică, foarte frică. Trebuia să-l aştept pe Jeff, trebuia să ascult de Slender, nu trebuia să plec singură. Dar acum e prea târziu. Înghit în sec atunci când celălalt îmi atinge pantalonii. Nu trebuia să se întâmple asta. Îşi lipeşte din nou buzele de ale mele în timp ce încearcă să-mi dea jos pantalonii. Aceştia sunt traşi de pe mine cu forţa.

-Luaţi-vă mâinile jegoase de pe ea!

Jeff i-a trântit pe amândoi pe asfalt şi le dădea pumni. După ce i se pare că le-a dat destui pumni îi omoară. Eu plângeam în continuare.

-Eşti bine? mă întreabă venind spre mine.

-C-cheia, îi spun arătându-i cătuşele.

Se întoarce la cele doua cadavre şi caută cheia. După ce o găseşte vine la mine şi-mi desface cătuşele. Cad în fund sprijinită de perete şi plâng şi mai tare. El mă strânge în braţe şi îmi spune că e totul bine acum. Se ridică şi îmi spune să nu mă mişc de aici. Revine cu punga mea şi mă strânge încă o dată în braţe.Mă ridică în braţe şi mă ţine tip mireasă, iar eu îmi afund faţa în hanoracul lui.

-Mai avem puţin, îmi spune acesta.

După puţin timp ajungem acasă şi îi spun lui Jeff să mă lase jos. Slender ne aştepta nervos în fotoliul său. Vreau să mă duc la bucătărie să-mi iau un şerveţel, însă Slends mă opreşte.

-Unde crezi că pleci aşa repede, domnişoară?

Mă întorc şi mă aşez pe canapea. Mă uit la el câteva secunde şi după îmi las capul în jos. În cap îmi tot vin momentele acelea şi lacrimile nu ezită să apară. Toate atingerile alea...

Au apărut şi ceilalţi şi se uitau la noi.

-Ai găsit-o, spune Hoodie.

Jeff se uita în gol şi nu zice nimic. Eu stăteam pe canapea cu genunchii la piept şi plângeam.

-Nu trebuia să-i pedepseşti atât de rău, îi spune Offender lui Slender.

-Eu nu le-am zis absolut nimic, îi răspunde acesta.

Ei se uitau ciudat la noi.

-Britney... spune Jeff.

-Ce e cu ea? întreabă E. Jack.

-Era să fie violată.