ᴀ ɴᴇᴡ ʟɪғᴇ // ᴄʀᴇᴇᴘʏᴘᴀsᴛᴀ

Capitolul 31

Deschid geamul, aerul rece de martie  intrând cu nesimţire în cameră. Au trecut două luni de la ziua mea şi nu s-a schimbat aproape nimic. Am încetat să-mi mai cer iertare de la Jeff. Ne comportăm ca doi străini. Nici nu se mai uită la mine. N-am mai fost nici la vânat, n-am mai avut chef de nimic. Am vrut să fiu doar eu cu mine. Toţi au încercat să-i schimbe părerea, dar nu au reuşit. Am încercat să trec peste toate aceste chestii şi să încerc să-mi continui viaţa, dar au intervenit nişte chestii care mă înfioară şi mă îngrijorează foarte tare. Am greţuri şi dureri de cap. Nu vreau să cred că poate fi acel lucru, însă bănuiesc că asta şi este, de asta mi-am luat un test de sarcină zilele trecute. Nu l-am făcut încă deoarece mi-e prea frică de rezultat.

Ies din cameră cu gândul de a merge în bucătărie ca să mănânc ceva, dar când cobor primele trei trepte mă întorc rapid şi intru în baie. Mă aplec peste vasul de veceu şi vomit. Trebuie să-l fac. Chiar dacă mi-e frică, trebuie. Mă întorc în cameră şi scot testul de sarcină din sertar. Intru înapoi în baie şi trag aer în piept. Când apar cele două liniuţe simt că-mi pică lumea-n cap. Îl bag în sertar şi mă pun în pat. Lacrimile îmi curg şiroaie pe faţă. Nu sunt pregătită pentru aşa ceva, sunt prea tânără. Eu nu sunt în stare să am grijă de mine, dar de un copil?

După un timp mă liniştesc cât de cât şi cobor. Nu pot spune încă nimănui. Nu pot să vin eu cu toate tristeţiile şi greşelile mele şi să le stric eu mereu tot cheful.

Ben şi Sally se joacă un joc video, Jeff e afară cu Smile şi se joacă în zăpadă, iar E. Jack e în bucătărie şi îi dă de mâncare lui Jay. Săracul copil, a ajuns într-o casă de nebuni.

-Vleau afală! Zăpadăăā! strigă Jay super entuziasmat.

-Până nu mănânci toată mâncarea din farfurie nu mergi nicăieri! îi spune Jack încercând să-i mai dea o lingură.

Trec pe lângă ei indiferentă şi-mi scot un pahar din dulap în care îmi pun apă.

-Hei, Brit, mai încolo mergem la vânat, vrei să vii şi tu? mă întreabă E. Jack.

-O să zic pas. Dau să plec, dar el mă opreşte.

-S-a întâmplat ceva cu tine? N-ai mai venit de două luni.

-Doar n-am chef. Şi în plus trebuie să rămână cineva cu Jay.

Mă întorc în camera mea şi încui uşa. Iau pachetul de ţigări de pe birou şi mă duc la geam. Scot o țigară şi o aprind. Las fumul să-mi iasă încet din gură. Mă uit la Jeff. Mă înţeapă inima de durere. Oare când o să afle ce o să se întâmple? Nici nu ştiu cum şi când să-i zic. Mai trag o dată. Văd cum îşi întoarce privirea spre geamul meu, dar când mă vede se uită repede în altă parte. 

Trebuie să îmi fac curățenie în cap, să îmi aşez toate gândurile în ordine. Nu ştiu dacă să-i spun lui Jeff despre copil. Dacă i-aş spune ce ar face? Cred că o să ma blesteme, chiar dacă nu este numai vina mea ci şi a lui.

Încerc să-mi eliberez gândurile făcând curățenie. Trebuie să-mi fac curat în cameră, să scap de atmosfera asta de căcat de aici şi după să fac o baie caldă. După voi încerca să-i dau lui Jeff vestea.

Trag draperiile, în cameră făcându-se în sfârşit lumină şi deschid geamul. Adunc toate ambalajele, şervețele şi alte mizerii la gunoi.

După vreo două ore şi ceva sunt gata şi cu baia. Am ajuns la concluzia că nu pot să-i zic nimic lui Jeff. E prea...greu. 
Da, după toate astea pot să zic că mă simt un pic mai bine, dar...of, tot ce-mi vine să fac este să mă dau cu capul de pereți. 

Trag aer în piept şi ies din cameră. Am nevoie de un pahar de apă şi dupa îi spun. Când ies din bucătărie dau de Jeff, care de abia a intrat în casă cu Smile. Acum e momentul.

-Jeff, spun eu, dar el mă ignoră. Trebuie să-ți spun ceva.

-Nu mă interesează, îmi spune el cu indiferență.

-Jeff, sunt...sunt însărcinată. Simt că mi s-a luat o piatră de pe inimă.

Când îmi aude cuvintele se întoarce cu fața la mine, pe chipul său citindu-se groaza.

-Glu-glumeşti, nu?

-Am făcut azi testul de sarcină.

-De unde ştii că e al meu? Poate e al lui Jack, îmi spune, iar eu simt o durere în piept.

-Eşti nebun? N-am făcut nimc cu Jack, am făcut-o doar cu tine. Este al tău.

-Şi de unde să ştiu că nu mă minți? întreabă cu suspiciune Jeff.

-Uite, ştiu că am greşit atunci, dar n-am mai făcut nimic. Nu ştiu dacă ai observat sau dacă ți-a păsat, dar nici nu prea am mai ieşit din cameră în ultimele două luni. Dacă tu crezi că imediat cum ne-am despărțit mi-am şi tras-o cu alții greşeşti.

-S-a întâmplat ceva? Brit, de ce plângi? întreabă E. Jack. Nici nu mi-am dat seama că plâng.

-Nu, e totul în regulă. Mersi, îi zâmbesc. Doar gândeşte-te la chestia asta, îi spun lui Jeff când trec pe lângă el.

A/N
În sfârşit am terminat capitolul ăsta. Mie sincer mi se pare cam cringe, dar nu aveam alte idei şi am zis asta e, sper să fie bine şi să vă placă.

Sper că mai e cineva dintre cititorii vechi care o să-mi mai citească cartea =)))

Ultimul capitol l-am postat în iulie sau în august. Îmi cer scuze pentru absența asta de pe wattpad, dar după ce au trecut toate problemele simțeam nevoia de o pauză. Nu mai aveam chef şi nici idei. Mi-a luat cam 4 luni să scriu capitolul ăsta pentru că mi-era pur şi simplu lene să gandesc şi dacă ziceam într-o zi "Gata. Azi scriu şi postez capitolul" intervenea ceva dupa ce scriam două rânduri. Dar uite că am azi am zis asta şi asta am şi făcut.

Nu ştiu dacă o să postez în fiecare lună, aşa cum o făceam înainte, dar o să fac tot posibilul să postez cât se poate de des.