Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 15

*Nu imi voi mai cere scuze, pentru ca nu are nici un rost, deja devin patetica. In capitolul asta am infatisat pe altcineva, un personaj care o sa aiba un rol imens in povestea lui Harry si Ann'. Din capitolul urmator revenim din nou la ei :)) Va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. Lectura placuta!*

Kai era in camera lui, impachetand un plover. Geanta lui pentru bagaje era asezata in pat, asteptand sa fie umpluta. Ploverul din mana ii cazu in acelasi timp cu lacrima care ii curgea usor acum pe obraz. Se simtea rau, de fapt se simtea rau de cateva zile, a trecut prin multe pana acum, nu mai suporta. Dorea sa plece, sa fie departe de acest loc, chiar daca lumea ar fi crezut ca a plecat din cauza obligarii, nu era asa. Era saturat sa fie barfit, jignit si strigat in toate felurile posibile pe strada. Era nevinovat! 

Isi trase nasul si se apleca, luand ploverul de jos. Il impacheta cu grija si il puse in bagaj, apoi trecu la alt plover. Nu stia unde sa se duca, nici nu stia unde o sa stea. Dar stia ca trebuia sa plece, departe, macar pana cand incepea facultatea. Poate pana atunci lumea ar fi uitat de asta. Da, sigur! 

Dupa o ora bagajul lui fu gata si se arunca in pat. Dorea sa doarma, dar nu putea. Spatele inca il durea din cauza patului din celula. Celula in care statuse fusese groaznica. Nu fusese niciodata intr-o celula pana acum, dar nici nu mai dorea sa fie. Retraia din nou amintirile din seara aia, fiecare moment ii era imprimat in minte, daca ar fi putut scoate aceste imagini din capul lui, ar fi dovedit ca e nevinovat. Vipera blonda!  

Simtea cum furia ii tensioneaza corpul. De ce le-a spus autoritatilor ca el a facut-o? Stia ca el nu a facut asta si nu ar face asa ceva. Ba chiar incercase sa o salveze. Asta se datora trecutului. Inca era furioasa pe el pentru ca nu dorise sa se culce cu ea. Dar cum ar fi putut face asta?! Ar fi preferat sa se culce cu oricare alta femeie, dar nu cu ea. 

Usa camerei lui se deschise usor, dar el nu reactiona. Ramase tot intins, cu mainile sub cap si privind pe tavan, unde putea sa vada din nou intreaga seara. Seara care i-a nenorocit viata. Niste pasi micuti rasunara in intreaga incapere si parfumul atat de cunoscut de el ii invada narile, dar nu putea sa se ridice. Cum ar putea el sa se uite in ochii mamei lui, in ochii femeii pe care o iubea neconditionat si pe care o dezamagise?

Nu o vazuse de la intamplarea aia, fusese arestat imediat si dus la sectie, unde a fost inchis doua zile, timp in care mama lui nu venise sa il vada si timp in care si-a dat seama ca a dezamagit pe toata lumea. Si de parca nu era de ajuns, trebuia sa plece. Sa plece si sa o lase singura in fata lumii si in fata vorbelor grele ce vor urma sa curga.

Isi stranse ochii si mai lasa cateva lacrimi sa ii scape pe obraji. Simti greutatea mamei lui cand se aseza pe pat, dar din nou, nu isi ridica privirea. Ramase cu ochii inchisi, sperand ca atunci cand ii va deschide totul o sa dispara, acuzatiile si vorbele urate o sa dispara, noaptea aia blestemata o sa dispara, vipera aia blonda o sa dispara.

Timp de cateva minute, camera fu cufundata intr-o liniste care il apasa din ce in ce mai mult in piept pe Kai. Isi imagina mama privindu-l cu dezamagire in ochii ei frumosi scaldati in lacrimi. Isi imagina vipera razand de necazul lui in timp ce deja si-o tragea cu altul. Isi imagina primarul spumegand de furie in timp ce cauta o pedeapsa si mai cruda pentrul el. Isi imagina "prietenii" care il tradasera si il lasase sa traga ponoasele, chiar daca el nu facuse nimic. O furie aparu de nicaieri in interiorul lui si deodata se ridica in fund si primul lucru pe care il vazu si simti fu mama lui luandu-l strans in brate.

Si atunci furia si focul ce ardea in el se topi, ramase nemiscat cateva clipe intrebandu-se daca nu cumva viseaza si daca mama lui chiar il imbratisa. Dar caldura bratelor ei ii confirma asta si nu se mai putu abtine, o lua in brate lasand alte lacrimi sa cada.