Capitolul 11

3.3K 198 24
                                    

* Multumesc cristinasava737 pentru frumoasa imagine, te pup!  Acum, iata si capitolul 11, vreau sa va spun ca nu stiu cat de bun e, am fost cu descrierea la pamant si am cam grabit actiunea si imi pare rau, dar nu am avut deloc inspiratie azi si trebuia sa il termin. Pai, eu sper sa va placa si sper sa revin cu (,) capitolul 12 cat mai curand. Intrebare:Credeti ca Harry ii va spune Mirei ca Sam o inseala? Chiar as vrea sa raspundeti, nu stiu ce sa mai fac pentru a va convinge sa imi lasati o parere. Nu descriu destul de bine? Vreau sa imi spuneti ce va place, ce nu va place, parerea voastra despre personaje, vreau sa vorbiti cu mine. Nu ma supar daca ma criticati, din contra, asa pot vedea greselile pe care le fac si voi incerca sa le rezolv. Sunt o persoana deschisa si de treaba, asa ca nu va fie frica :)) Va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt(sigur sunt :)) ) Lectura placuta! *

Pasii lui se indreptara rapid spre camera lui, urcand cate doua trepte deodata. Asta ii amintea de momentele in care intarzia la cursuri si sarea practic peste trepte, nu o singura data era sa se pravaleasca pe spate. Zambi amuzat si apasa clanta usii sale, deschizand-o incet.

Totul era asa cum lasase el, umerase se aflau pe jos, alaturi de camasile pe care Harry le-a aruncat in cautarea uneia buna, patul era plin de pantaloni de costum si blugi negri, deoarece nu se putea hotari si nici macar nu dorea sa isi aminteasca ce era in baie. Era prea obosit pentru a mai face ordine si acolo, asa ca se hotari sa lase totul pe maine, sau, mai bine, sa vina Miranda si sa faca ordine. Isi arunca telefonul ce se afla in buzunarul din spatele blugilor pe pat, apoi se indrepta spre sifonier si ridica toate umerasele, incepand sa aseze frumos camasile pe ele.

Desi ar trebui sa fie concentrat la ce facea, nu putea, si mintea ii zbura atat de departe. Prea multe evenimente se intamplasera in ultimul timp si creierul lui nu mai suporta, putea spune ca simtea miros de creier incins. Nu isi imaginase niciodata ca va intra intr-un asemenea "vartej", atunci cand va veni acasa. Asteptarile lui era asa banale pe langa ce se intampla de fapt, venise cu gandul sa stea cu familia lui si sa se distreze, sa petreaca o vara departe de agitatia din camin si de stresul cursurilor. Venise cu gandul de o uita pe Cierra si de relatia lor, care desi fusese perfecta se terminase atat de tragic.

Brusc, isi dadu seama ca nu se mai gandise atat de mult la Cierra, capul lui era plin de o singura fata cu numele Ann'. Era atat de confuz, nu stia ce simte pentru ea, pe langa mila atat de puternica, nu stia daca mai simtea si altceva...altceva, cum ar fi dragoste. Nu. Cu siguranta nu o iubea pe Ann'. Prefera sa creada doar faptul ca simtea doar o compasiune pentru ea. Cand o privea, nu se putea sa nu se gandeasca la ea doar ca la un copil. Un copil mic si fragil care are nevoie de protectie. Un copil mic si fragil care era expus la multe pericole, stand inchis in acea institutie blestemata. Harry nu mai vazuse pana acum o persoana atat de distrusa, nici fizic, nici psihic. Nu stia de ce il afecta atat de mult fata asta, dar stia ca atingerea mainilor ei il electrizase in tot corpul. Nici nu isi dadu seama cand toate umerasele acoperite de camasi ii cazura pe jos, nici nu simti cand le dadu drumul, era atat de prins in gandurile lui, era atat de confuz si intr-un fel trist. Simtea o apasare in suflet si in capul lui se luptau din nou ele doua, se amestecau una in alta, fara nici un rezultat.

Se aseza pe pat, simtind ca ameteste. Toate gandurile astea si confuzia ii faceau rau lui Harry, se simtea rau pentru ca nu stia ce simte, nu se putea pronunta, nu stia ce sa mai creada, ce sa mai zica si nu ii placea asta. Intotdeauna a fost un baiat calculat, care stie ce vrea, dar acum...totul se schimbase, de cand venise aici se schimbase, a ajuns sa se imbete, aproape incurcandu-se cu o tarfa, sa se certe cu sora lui, sa o minta doar pentru a o vedea pe ea, asta nu era el, asta nu era Harry de acum cateva luni.

Isi scutura usor capul si privi umerasele de jos, camasile intinse pe toata podeaua si decise sa nu mai faca nimic in seara asta, doar un dus si sa se puna in pat. Fusese o zi atat de grea, o atinsese pentru prima data pe Ann', fusese prins si dus la directoare de catre o femeie nebuna, sora lui refuza sa il ajute si luase cina cu iubitul Mirei, care nu ii inspira deloc incredere in aceasta seara. Ezitarea lui se citea atat de clar si abia daca i-a aruncat cinci priviri pe tot parcursul serii. Spera ca Sam sa nu o fi luat pe cai gresite, altfel jura ca nu se va mai controla si il va da cu capul de toti peretii. Un singur lucru era clar:O sa fie cu ochii pe el.

Annorexia [F.F - H.S]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum