Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 30

* Capitol nou! Nu imi vine sa cred ca am atins pragul de 30 de capitole la aceasta carte! Sunt extrem de fericita si mandra de mine in acelasi timp. Cu ocazia asta, va multumesc tuturor pentru sustinere, pentru fiecare vot si fiecare comentariu pe care mi-l lasati! Fara voi, nu as fi atins pragul asta si nu as fi continuat sa scriu cu atat de mult drag. Voi, oameni minunati, imi faceti zilele mai bune. Multumesc! Sper ca o sa ramaneti alaturi de mine, Ann' si Harry pana la sfarsit! Sper sa va placa acest capitol, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt.  Lectura placuta! *

Patru gardieni intrara pe usile duble ale cantinei, ducand in bratele lor micuta fiinta care se lasa carata fara vlaga. Harry isi simti inima bubuind in piept cand o vazu asa nemiscata, cu mainile lasate libere sa atarne, cu parul ei negru, incalcit si lung imbracand-o intr-o pelerina neagra. Nu ii putea vedea chipul, pentru ca se uita in pamant, dar Harry innebuni cand se gandi ca ea poate plange acum. Isi aduse aminte ca asa o vazuse prima data, in ziua in care se intorsese aici de la facultate si venise sa o viziteze pe Mira. Il trecura fiorii. Voi sa se indrepte spre ei, dar o mana i se incolaci pe brat si simti niste unghii ascutite cum ii intra in carne. 

  —Nu! Stai aici. Ii sopti pe un ton rastit si Harry se abtinu sa nu o impinga si sa faca ceea ce ii dicta creierul. Dar ramase pe loc, privind. 

Cei patru gardieni o asezara pe Ann' la o masa destul de indepartata de Harry. Ann' cazu fara vlaga pe banca si fu nevoie ca un gardian sa o prinda din cauza ca banca nu avea spatar si ar fi cazut. Inca nu isi ridicase privirea din pamant, continuand sa fie protejata de parul ei negru. Harry isi simtea corpul plin de spasme si ii spunea in gand sa isi ridice privirea, sa il priveasca, sa vada ca totul e bine. O asistenta fugi rapid spre ei si incepu sa vorbeasca cu un gardian. Harry se ofitca pentru faptul ca nu era mai aproape si nu reusi sa auda ce vorbesc. Asistenta isi indrepta atentia spre Ann' si ii ridica (,) capul pentru a se uita la ea, dar Harry nu reusi sa ii vada chipul nici acum.

  —In cazul in care vrei sa stii ce s-a intamplat, Ann' a lesinat in timp ce o aduceau aici. Harry se intoarse ca si ars spre Wendy care ii ranjea. Se incrunta. A lesinat? De ce a lesinat? Se simte rau? Nu ii spuse nimic lui Wendy si se intoarse din nou spre masa lui Ann'. Gardienii inca nu plecasera si asistenta inca vorbea cu unul din ei. Curiozitatea si ingrijorarea il acaparu pe Harry din toate partile si din cauza asta nici nu mai simtea unghiile ascutite ale lui Wendy cum ii intrau din ce in ce mai mult in carne. Ochii lui erau pironiti doar pe Ann' care se uita in jos si tresarea din cand in cand. Se gandea la cum se simte in momentul asta. Se simte singura? Trista? Parasita? Se simte rau? Ii injura in gand pe gardienii care nu mai plecau si pe asistenta care nu mai termina convorbirea. 

  —Saracuta Ann'. E atat de bolnava si de singura. Nici nu as vrea sa stiu cum se simte. Spuse Wendy cu o compatimire atat de falsa in voce. Harry se intoarse furios spre ea si incerca sa se stapaneasca. Isi promisese ca nu o sa loveasca niciodata o fata, dar Wendy poate fi o exceptie. 

  —Taci din gura Wendy si nu ma provoca. Marai Harry spre ea nervos si Wendy ii ranji in coltul gurii. 

Cand se intoarse din nou spre masa, vazu cum gardienii plecau, lasand-o pe Ann' singura cu asistenta. Harry voi din nou sa se indrepte spre ea, dar Wendy il opri din nou. 

 —Asteapta sa plece asistenta aia daca totusi vrei atat de mult sa te duci acolo. Ii spuse in timp ce isi da ochii peste cap.

Harry expira nervos si isi intoarse din nou privirea spre masa, dar privelistea ii fu blocata de Sophia, care aparuse atat de brusc incat il sperie pe Harry. 

  —Harry, avem nevoie de tine in biroul directoarei. Urmeaza-ma. Ii spune serioasa, apoi pleca fara sa se uite in urma. Wendy ii dadu drumul ranjind si ii facu scurt cu mana. Harry ii arunca o incruntatura, apoi se uita din nou la Ann'. Nici de data asta nu ii vazu chipul.