Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 50

* Capitol nou! Stiu ca am nu mai sunt asa activa, dar pur si simplu lista mea de prioritati s-a modificat si din pacate scrisul este ceva ce imi lipseste si imi pare atat de rau pentru asta. Incerc sa scriu cate putin in fiecare zi dar din pacate nu este suficient pentru a va oferi un capitol bun, de aceea dureaza atat de mult ca un capitol nou sa apara. Am ajuns si la capitolul cu numarul 50 si pur si simplu sunt mandra de mine si de voi. Ma ajutati atat de mult cu ale voastre comentarii si cu voturile, imi dati o energie asa pozitiva si incredere in mine, si va multumesc mult pentru tot! Sper sa va placa acest capitol, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt! Lectura placuta! *

Dimineata ii gasi pe toti dormind si avand sufletele incarcate. Harry aproape ca nu putu sa doarma toata noaptea. Ochii il usturau si capul il durea ingrozitor. Se foi din nou, ajungand cu chipul aproape de marginea patului. Salteaua lui Kai era goala. Nu se intorsese toata noaptea si Harry se intreba daca nu cumva adormise pe vasul de toaleta. In mod normal ar fi ras la imaginea asta, mai ales ca nu era prima oara cand i se intampla lui Kai asa ceva. Noptile de la camin in care se intorcea in camera beat de la petreceri si adormea vomitand pe jos cu capul in vasul de toaleta sau chiar pe toaleta erau atat de epice, si parca atat de indepartate. 

Harry ofta si se ridica brusc din pat, vrand sa mearga jos pentru o cafea si pentru a-l cauta pe Kai. Din cauza miscarii bruste, ameti si privirea i se intuneca. Se sprijini cu mana de perete si astepta ca intunericul ce ii acaparase privirea sa dispara. Cand totul fu clar si urechile nu ii mai tiuiau, merse incet spre usa dormitorului. 

Razele soarelui abia sarutau pamantul. Telefonul lui Harry arata ora 6:04. Era Duminica astazi, ceea ce insemna ca Mira era libera. Cearta lor de aseara inca era proaspata in mintea lui Harry si nu avea nici o idee cum sa se poarte cu ea. Cel mai probabil va pleca la Samantha inainte ca Mira sa se trezeasca. Stia ca asta nu era o solutie si era ridicol, fugea de propria lui sora mai mica, dar alta optiune nu avea inca. 

Gandurile despre Mira il facu sa priveasca spre usa ei si o vazu intre deschisa. Merse in pasi silentios pana in fata usii ei si incerca sa se uite prin deschizatura mica, fara sa miste intr-un fel usa. Avu un soc total cand vazu ca in patul Mirei se mai afla o persoana, si judecand dupa costumatia si silueta, era un baiat. Isi inchise strans ochii si isi scutura capul, crezand ca oboseala ii provoca mintea sa ii joace feste. 

Dar cand se uita din nou, situatia nu se schimbase, si fu la un pas de a da buzna in camera si de a-l da afara pe intrus in suturi. Dar recunoscu pantalonii si adidasii lasati langa pat. Parul il putea recunoaste de oriunde. Era Kai. Harry se incrunta adanc, privindu-i spatele intors catre usa. Ce dracu' cauta asta cu sora mea in pat?!

Harry ramase cateva secunde in fata usii, privindu-i pe cei doi. Dormeau linistiti, fata in fata. Harry nu se gandise niciodata ca asa ceva s-ar putea intampla. Imaginea asta era un soc total pentru el. Oare chestia asta se mai repetase? Mai dormise Kai impreuna cu Mira in acelasi pat? Nu dadusera pana acum vreun semn de afectiune, din contra, pareau destul de distanti. 

Si atunci isi dadu seama cat de absent era Harry din familia asta de cand venise aici in aceasta vacanta. Fusese atat de ocupat si obsedat cu Ann' incat nu a mai acordat atentie deplina nimanui si nimic. Daca ceva se intampla cu ei doi, avea sa afle chiar astazi. O iubea pe Mira nespus, iar Kai era prietenul lui cel mai bun. Dar stiind reputatia lui Kai, ii era teama sa nu o reaneasca. Harry era convins ca va incerca sa nu o faca, dat fiind prietenia lui cu Harry, dar dorintele si poftele lui Kai erau de necontrolat. Ii era teama de transformarea lui Kai in Sam. Si Harry jura ca daca i se va mai intampla asa ceva Mirei, ii va rupe capul vinovatului, indiferent de cine va fi. 

Expirand, se indeparta din fata usii si merse jos, convins fiind ca mama lui dormea. Micutele raze care intrau prin perdelele crem ii dadeau lui Harry o stare linistitoare. Lumina din casa era una relaxanta si Harry se arunca pe canapea. Oboseala ii alerga prin tot corpul, facandu-i ochii sa se simta grei. Asculta sunetul lui San Francisco care incepea sa se trezeasca la viata. Pe strazi masinile deja circulau si pasarile cantau asa de frumos incat Harry aproape adormi, hipnotizat de sunetele placute.