Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 24

* A venit si capitolul nou, cam tarziu, stiu. Sper sa va placa, va astept parerile cu mult drag si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt. Lectura placuta! *

Harry ramase uimit si intepenit pe scaunul care urla sub el. Ochii lui ii priveau chipul plin de satisfactie, ranjetul ei parca marindu-se cu fiecare secunda. Era furios. Stia de ce ii face asta. Stia ca nu suporta locul asta, ca dorea sa o distruga si acum ca a prins ocazia asta, voia sa il distruga ea pe el. Harry nu putea accepta. Modul in care arata institutul acesta era groaznic si probabil s-ar imbolnavi de nervi si stres lucrand aici. Dar aici era Ann'. Aici era micuta lui. Si dupa intalnirea de azi se simtea si mai atasat de ea. Expira furios pe nas, aruncandu-i o privire ucigatoare. 

  —Imi cereti sa lucrez aici, nu va este teama de faptul ca as putea sa aflu tot ce se intampla aici si sa va dau pe mana politiei? Harry se simti castigator cu aceasta replica si abia astepta sa ii vada mutra furioasa a directoarei. Insa, spre dezamagirea lui, directoarea izbucni in ras. 

  —Oh, domnule Styles, asta este ultimul lucru pentru care trebuie sa imi fac griji. Nu se intampla abolut nimic anormal in acest institut. 

Harry pufni. 

 —Si chiar daca s-ar intampla ceva si a-ti afla ceva, sunt absolut sigura ca nu a-ti avea curajul sa spuneti cuiva ceva. Harry ramase uimit in fata tupeului ei. Sa nu aiba curaj? Ea credea ca lui ii era teama de ea sau de institutul asta? Se insela rau de tot, si avea sa ii demonstreze asta. Dar inainte sa ii poata reprosa ceva, directoarea isi drese glasul.

  —Nu a-ti face nimic, domnule Styles, pentru ca institutul asta adaposteste pe cineva pentru care sa pare ca aveti o mica slabiciune. 

Harry ingheta.

  —Nu incercati sa negati, tot ce se intampla in institutul acesta ajunge la urechile mele. Presupun ca nu doriti ca Anna Smith sa pateasca ceva. Asa ca o sa acceptati sa lucrati aici ca si om de serviciu fara nici o razvratire si totul o sa fie bine. 

 Vocea ei veninoasa ar fi putut sa ii topeasca inima lui Harry, daca el nu ar fi fost atat de furios. Il ameninta cu Ann'. Doamne, cat o ura. Privirea ei satisfacuta il infuria si mai rau, si se simtea prin in capcana. Nu avea de ales, avea sa lucreze aici, avea sa ii faca pe plac viperei. Nu putea risca (,) ca Ann' sa pateasca ceva. Daca voia sa o scoata, avea nevoie de ea in viata. Se gandi la ea. Oare plange? Oare e nevatamata? Unde e? Se simte singura? Isi ridica din nou ochii spre directoare care astepta verdictul final cu nerbadare in ochi. Aruncandu-i o privire dezgustata, Harry mormai:

   —Bine, accept. Directoarea se indrepta in scaunul si batu de doua ori din palme, zambind. 

 —Perfect! 

*

Ajuns inapoi la masina, il gasi pe Kai butonand telefonul. Kai ii observa expresia posaca si nu se putu abtine sa nu il intrebe ce se intamplase. Trebuia sa recunoasca faptul ca ii fusese teama pentru prietenul lui. Se batuse cu niste gardieni, la naiba. Ii era teama ca putea ajunge la inchisoare si din acest motiv controla toate oglinzile masinii pentru a se asigura ca nici o masina de politie nu venea spre ei. Harry ii povesti toata discutia lui cu directoarea nebuna in timp ce Kai il asculta atent. Dupa ce termina, sprancele lui Kai se incruntara. 

  —Chiar ai de gand sa faci asta?

 —Nu am de ales, nu pot lasa se i se intample lui Ann' ceva. Kai se incrunta si mai tare, privind expresia plina de amaraciune de pe fata lui Harry. 

  —Harry, ce inseamna fata asta pentru tine? Simti ceva pentru ea? Pentru ca altfel nu imi pot explica privirea asta de pe fata ta. 

Harry ramase uimit in fata intrebarii lui Kai. Nu se astepta la asta. Nu stia exact ce simtea pentru Ann'. Simtea o compasiune si o usoara mila. Se simtea si atasat de ea, dar nu in sensul in care credea Kai. Nu o placea sau o iubea, era genul ala de atasare care vine o data cu sentimentul de mila. Stii ca vrei sa salvezi pe cineva dintr-o situatie si automat te atasezi de acel cineva, fie ca e om sau animal. Asta simtea. Sau asta presupunea ca simte.