Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 20

* Capitol nou!Imi pare tare rau ca a durat atat, dar a fost perioada cu tezele si sfarsitul acestui an scolar a fost mai incarcat decat as fi crezut ca o sa fie, dar acum voi posta regulat. Un capitol sau chiar doua pe saptamana. Vreau sa le multumesc si celor care nu au renuntat la carte si m-au intrebat ce am de gand sa fac. Multumesc mult, inseamna enorm pentru mine. ATENTIE: Inainte sa va las sa cititi linistiti, vreau sa va intreb daca vrea cineva sau daca imi puteti recomanda pe cineva care face coperti bune. Consider ca a venit vremea sa schimb coperta cartii si daca puteti sau stiti pe cineva care sa imi faca una in genul copertii actuale, va rog sa ma anuntati. Multumeescc :3 Va astept cu mult drag parerile si lectura placuta. Va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. *

In masina nu se auzea altceva in afara de plansetele silentioase ale Mirei si gafaielile lui Kai. Harry conducea tacut, in ochii lui nu puteai citi, pozitia lui rigida te-ar fi facut sa crezi ca nu se intampla nimic in neregula cu el. Dar in interiorul lui fierbea de furie si vinovatie. Furia pentru el insusi, isi facuse sora sa sufere. Ii ascunsese un lucru atat de important,acum isi dadu seama. Sora lui plangea si din cauza ca el ii ascunsese asta. Pentru el era de ajuns pentru a se simti oribil. 

Kai inca incerca sa isi linisteasca bataile inimii dupa toata alergatura si adrenalina. Mana lui se plimba usor prin parul Mirei, care statea sprijinita cu capul de pieptul sau, plangand si udandu-i tricoul. O privea pe Mira cu mila in ochi. Probabil ca erau de mult impreuna daca Mira avea aceasta reactie. Isi aduse aminte de baiatul caruia tocmai ii daduse un pumn. Cat de fraier sa insele o asemenea fata. Dar isi aduse aminte ca si el isi insela toate iubitele. Vazand-o pe Mira in starea asta, oare si celelalte fete se simtira asa din cauza lui? Oare si ele au plans asa de tare? Nu. Nici una nu era ca Mira, Kai nu ar fi inselat pe nimeni daca fetele ar fi fost asa ca ea. 

Masina se opri in fata casei Styles. Mira isi ridica ochii din pieptul lui Kai si acesta ramasese cu ochii blocati in ai ei. Ochii ei verzi erau rosii acum. Innecati in lacrimi si tristi. Lacrimile inca ii curgeau pe obraji si Kai se abtinu sa nu ii stearga lacrimile. Cu toate astea, inca erau frumosi. Il privi doar o secunda, apoi atentia ii fu distrasa de usa ce se deschise si Harry aparu in fata lor. Isi privi sora cu tristete si ii intinse mana pentru a o ajuta sa iasa. Mira se uita cu ochii inca in lacrimi la mana fratelui ei si pentru prima data in viata il respinse. Ii dadu peste mine si iesi singura din masina. Inima lui Harry cazu in stomac, provocandu-i un blocaj. Kai il privi trist si ii puse mana pe umar in timp ce cobori din masina.

  —E ranita Harry, da-i putin timp. 

Ii spuse cu o voce mica si Harry aproba tacut din cap. Inchisera usile si masina, apoi porni dupa Mira care intrase deja in casa. Cei doi baieti se bucurara ca Miranda si Roger dormeau, tot ce mai aveau nevoie erau intrebarile lor. Vazura picioarele Mirei urcand grabita scarile si pornira dupa ea. 

 —Eu ma duc in camera, nu are rost sa incerc sa ii vorbesc. Ii spuse Harry lui Kai, iar el dadu din cap. Nu ii spuse nimic, vrand sa dea pe la Mira. Usa ei era intredeschisa si era intuneric. Se auzeau suspinele ei usoare si ii paru rau pentru ea. Era o fata buna, o fata care nu merita asta. Nu indrazni sa o deranjeze, avea nevoie de liniste si timp pentru a procesa ce tocmai se intamplase. Cu toate astea, i-ar fi placut sa stea cu ea si sa o mai tina in brate ca in masina. 

* 

Campul era impanzit de lalele rosii si margarete. Cerul era unul de un albastru intens si calm asupra caruia ochii verzi ai lui Harry erau atintiti. Buzele lui erau usor deschise, inspirand aerul curat, umplandu-si plamanii. Aruncand o privire asupra lui, vazu ca era imbracat tot in alb. Era un alb imaculat, nici o pata nu era prezenta si camasa flutura usor din cauza brizelor de vant usor racoroase. Era singura persoana din acel paradis. Dar era un paradis in care nu dorea sa stea si in care nu intelegea cum a ajuns. Inchise ochii pentru o clipa, gandindu-se la o cale de a scapa de aici. Cand ii deschise din nou, inima lui facu un salt puternic si corpul ii tresari din cauza sperieturii. Rasuflarea lui o lua la goana si isi puse o inima pe piept, de parca asta i-ar fi incetinit ritmul nebun. O silueta imbracata toata in negru se afla la vreo 10 metri departare la el. Statea nemiscata, prinvindu-l fix si Harry avu nevoie de cateva clipiri pentru a putea constientiza ca silueta ce incepuse usor, usor sa se apropie, era Ann'.