Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 53

* Capitol nou! Sper din suflet sa va placa si acest capitol, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati eventualele greseli. Lectura placuta! * 

Apasase atat de tare acceleratia incat observa masina lui Wendy la scurt timp, indreptandu-se rapid spre institut. Harry era sigur de faptul ca scopul ei era sa raporteze ceea ce vazuse directoarei, iar asta ii alimenta si mai tare furia. 

Niciodata nu fusese atat de furios, niciodata nu trecuse prin astfel de stari. Vara asta i-a aratat o latura a lui pe care nu o cunoscuse, o latura care a venit la pachet cu Ann'. Intalnirea lui cu Ann' il schimba in atat de multe privinte. Iubea din nou acum, dupa o suferinta crancena, alaturi de ea gasise curajul de a iubi din nou, chiar daca nu era sigur daca sentimentele erau reciproce. Iubirea fata de Ann' era la fel de puternica ca si iubirea lui fata de Cierra. Poate chiar mai puternica, avand in vedere compasiunea pe care o simtea in plus si datorita caracterului diferit pe care il avea Ann' fata de Cierra. 

Cierra intotdeauna a fost tipul femeii independente. Cierra era atat de increzatoare in propriile puteri, atat de sigura pe aptitudinile ei. Asta il atrasese cel mai tare pe Harry la ea, latura ei independenta. In schimb, Ann' era inocenta, era un copil neajutorat, pierdut in lume din cauza evenimentelor groaznice care i se intamplasera. 

Erau atat de diferite la caracter, dar atat de asemanatoare la fizic. Harry se intreba mereu daca si asta a avut vreun efect si a contribuit la sentimentele lui. Isi aduse aminte de momentul in care o sarutase pe Cierra, crezand ca e Ann'. Era atat de confuz, atat de ranit incat pentru o clipa ratiunea lui se pierdu, si in fata ochilor o vedea doar pe Ann'. Si asta ii demonstra ca sentimentele lui pentru Ann' erau puternice si existente. 

Nu credea ca vara asta avea sa aiba un impact atat de mare asupra lui. Nu credea ca acea vizita nevinovata pe care i-a facut-o Mirei avea sa declanseze haosul. Se intreba ce s-ar fi intamplat daca nu ii facea acea vizita. Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi dus direct acasa. Nu ar fi intrat niciodata in acel institut, nu ar fi stiut niciodata de Ann', de ingerul cu aripi rupte, inchis intr-o colivie rece si intunecata. 

Ann' era un inger inchis in Iad. 

Apasa si mai tare acceleratia, depasind cateva masini, dar stand la o distanta considerabila de masina lui Wendy. Nu dorea ca aceasta sa il vada. Ar fi putut suna la institut si sa anunte ca Harry se indrepta acolo. L-ar putea astepta o ambuscada de gardieni si sincer, nu putea sa se lupte cu toti. 

Observa cum masinile din fata lui opresc, si fu nevoit sa puna o frana bursca pentru a evita un accident urat. Aruncand o privire mai atenta, observa ca semaforul din fata lui arata lumina rosie. 

Ofta nervos si incepu sa bata usor cu degetele in volan, asteptand ca (,) culoarea semaforului sa se schimbe in verde. Masina lu Wendy era in fata randului, asteptand si ea. Harry isi trecut mana prin par. Un semafor ca acesta era exact ce nu isi dorea, trebuia sa ajunga la Ann' cat mai repede. 

  —Harry?! 

Capul lui Harry se misca in directia din caure auzise vocea, si ochii i se marira cand o vazu pe Cierra, stand la volanul masinii din dreapta lui. Simti cum inima ii rateaza o bataie, privindu-i chipul cu uimire. Era exact asa cum si-l amintea, ochi mari si albastri, nas mic si buze mari, date cu un ruj nude, mat. Parul era prins intr-o coada de cal ce ii incadra fata perfect. Se simtea tulburat de prezenta ei, dar si enervat. 

  —Buna, Cierra. Mormai, intorcandu-si privirea din nou spre semafor, nevrand sa o priveasca. 

—Harry, putem opri undeva pentru a vorbi putin? Vocea ei era subtire si frumoasa, exact asa cum si-o amintea. Pufni si isi clatina capul, intorcandu-se din nou spre ea. Il privea cu ochi mari, rugatori. Sa stea la o cafea cu Cierra era ultimul lucru pe care l-ar face. Trebuia sa ajunga la Ann'.