Multumiri

1.3K 92 28
                                    

Imi este atat de greu sa scriu asta. Stau in fata laptopului, cu mintea bucati, gandindu-ma cum sa incep. 

Acum doi ani, pe data de 12 aprilie, 2016, am publicat prologul cartii Annorexia. A doua varianta a acestei carti, deoarece prima varianta publicata am sters-o pentru a imi imbunatati modul de scriere. Cand am postat prologul, aveam emotii mari. Era ca si cum imi plantam din nou parul pe care il am in gradina. 

Cand am apasat de butonul PUBLICA, m-am simtit la fel ca atunci cand am dat drumul semintelor in pamant si le-am astupat. In fiecare zi veneam si il controlam, il udam si il laudam pe masura ce crestea. Lunile isi lasau amprenta asupra lui, facandu-l sa creasca si sa imi creasca si mie inima odata cu el. 

Asa a fost si cu Annorexia. Totul a inceput cu samanta, fiind reprezentata de ideea care mi-a venit dupa ce am citit o alta carte. Dorinta pe care am simtit-o de a o scrie a fost atat de mare incat nu am mai stat pe ganduri. Lunile au trecut incet, incet, iar cartea mea crestea din ce in ce mai mult, sub privirile mele mandre.

 Apa care a facut-o sa creasca am fost eu, iar soarele ati fost voi, luminandu-mi si cartea, dar si pe mine. 

Iar cum in fiecare zi ii multumesc soarelui pentru ca mi-a ajutat micul pomicel sa creasca, asa va multumesc si voua, oameni minunati! 

Va multumesc pentru toate voturile si comentariile voastre, va multumesc pentru toate incurajarile si gandurile bune, pentru toate mesajele in care ma intrebati daca sunt in regula si cand voi posta urmatorul capitol. Nu veti stii niciodata cat de fericita ma faceti cu toate lucrurile astea. 

Voi m-ati incurajat sa scriu atunci cand simteam ca imi pierd interesul si inspiratia.

Voi mi-ati facut zilele mai bune cu mesajele voastre si voturile.

Voi mi-ati facut cartea sa creasca si sa ajunga unde este acum.

Meritati atatea laude ca si mine, si din pacate nu va pot spune decat un multumesc din suflet. Am apreciat intotdeuna orice vot si comentariu, a fost o placere sa va raspund si imi cer scuze daca am ratat vreunul. 

Vor mai urma si alte proiecte, vor mai fi si alte samante care vor avea nevoie de mine si de voi, asa ca sper ca ma veti ajuta si veti fii alaturi de mine in realizarea unei gradini mare si frumoasa. Suntem o familie! 

Va imbratisez cu drag, si ne citim la urmatoarea carte! 



Annorexia [F.F - H.S]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum