Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 27

* Capitol nou! Stiu ca mi-a luat putin mai mult sa scriu capitolul asta dar am vrut sa iasa bine, desi cred ca este putin cam grabit. Sper sa va placa si va astept cu mult drag parerile. Va rog sa imi scuzati greselile daca sunt si va urez lectura placuta! *

Corpul ei micut tremura din cauza frigului si a metabolismului distrus. Ochii ei erau usor incetosati si isi tinea buzele lipite fara sa lase lingura plina cu supa sa ajunga in gura ei. Asistenta de langa ea o speria groaznic, o cunostea, ea venea mereu sa ii dea sa manance si nu se purta deloc frumos cu ea. Privirea ei o speria, era o privire atat de plina de ura si dezgust incat Ann' era nevoita sa se uite in jos. Si asta aparent o enerva pe asistenta. Lingura se ciocni din nou usor de buzele ei si din cauza ca le tinea extrem de stranse, cateva picaturi au curs pe barbia ei. Asistenta ofta si apuca un servetel, incepand sa o stearga, dar Ann' se sperie si se feri. Asistenta plescai din buze si mai nervoasa. 

  —Esti asa insuportabila. Mananca o data! Tipa ea si Ann' tresari, simtind cum lacrimile ii napadesc ochii. Nu vrea supa aia, nu e buna, de ce nu poate sa inteleaga? Clatina din cap incercand sa ii transmita ca nu doreste supa, dar tot ce reusi fu sa sporeasca furia asistentei. Cand vazu cum asisenta deschide gura pentru a urla din nou la ea, Ann' isi inchise ochii, aseptand. Dar urletul nu mai veni, si nici nu mai simti lingura ciocnindu-se de buzele ei. Deschise ochii si o vazu pe asistenta privind undeva un fata si vorbind cu cineva, dar nu reusea sa aude cu cine. Nu se deranja sa se uite cu cine vorbea, stia ca era doar o alta asistenta sau vreun gardian.  Isi inchise din nou ochii, incercand sa se detaseze putin din lumea aceea. 

Ii era somn, nu dormise deloc toata noaptea din cauza fetei care statea langa celula ei. O mutasera de curand acolo si aparent avea cosmaruri destul de urate. Incercase sa vorbeasca cu ea in timpul zilei dar Ann' nu ii raspunse. Nu dorea sa vorbeasca cu nimeni. Simti cum asistenta se ridica dar nu ii acorda atentie, fiind mult prea prinsa in meditatia ei. Dar apoi ceva straniu se intampla. Un parfum puternic si barbatesc ii umplu narile, facand-o sa inspire puternic. Cunostea acest parfum, il mai simtise la cineva dar mintea ei ii alunga imediat ideea ca el sa se afle aici. Inima incepu totusi sa ii bata cu putere. Daca totusi el e aici? E posibil asa ceva? Deschise ochii dar tot ce vedea erau picioarele ei incredibil de slabe. Parul ii intra in ochi si parfumul era foarte puternic iar prezenta cuiva langa ea o facu sa isi ridice usor capul spre drapta. Parul ii descoperea fata putin cate putin, iesind din ochii ei si eliminand apa cauzata de fire, doar pentru ca in secunda urmatoare ochii ei sa fie plini de lacrimi. Mintea si respiratia ei i se bloca, tot corpul i se bloca, parca nici inima nu ii mai bate din cauza socului. 

Erau ochii verzi, era ingerul care a salvat-o zilele trecute si care o mai vizita din cand in cand. Il recunostea, i-ar recunostea ochii oriunde, ochii aceia plini de liniste, plini de blandete. Era cu adevarat un inger in comparatie cu oamenii de aici. Oamenii erau rai, erau cruzi, tipau la ea, o imbranceau, o loveau, o jigneau, el nu era asa. El nu era om, era un inger, si nu stia de ce venea la ea mereu dar se bucura. Abia atunci corpul i se dezheta si isi simti inima batand mai tare ca niciodata. Era fericita, pentru prima data dupa ani intregi de suferinta era fericita. Isi vazu ingerul cum isi pune mainile pe masa. Erau niste mani asa albe, asa curate, nu era urma de taietura sau batatura, Ann' nu stia ca pot exista maini asa de curate, dar pana la urma, el era un inger. Fara sa se mai gandeasca, isi ridica mainile scheletice si le puse peste ale sale. Erau fine si calde. El tresari si o lacrima ii cazu lui Ann' pe obraz crezand ca l-a speriat. Dar ingerul ii dadu jos incet mainile si i le prinse, strangandu-le. Erau atat de calde.  Ann' nu mai simtise niste maini atat de calde de mult timp. Il privea adanc in ochi, asa cum si el o privea pe ea. Ochii lui ii inspirau atata liniste si siguranta incat isi dori sa se piarda in ei si sa ramana acolo pe vecie. Era frumos, avea un ten alb, curat, un nas micut si buze mari si rosii. Ingerul ei era asa de frumos in comparatie cu oamenii de aici. Dar totusi, nu avea aripi. Ann' se incrunta. Unde ii erau aripile? Oare sunt taiate? Oamenii de aici i le-au taiat? L-au distrus si pe el? Inghiti in sec, ignorand usturimea si isi desprinse buzele.