Annorexia [F.F - H.S]

Capitol bonus

* Multumesc lui cristinasava737 pentru imaginea frumoasa de la Media <3 M-am decis sa fac acest capitol pentru a celebra cele 1.4k de vizualizari! Multumesc! Nu este un capitol, sunt doar niste paragrafe din viitor, cu Harry, Ann', si alte personaje. Capitolul 13 o sa apara si el curand. Va astept parerile in legatura cu aceste paragrafe, hai sa vedem cine ghiceste ce o sa se intample mai departe tinand cont de paragrafele astea! :)) Lectura placuta si imi cer scuze pentru greseli, daca sunt! *

(...)

—Ai grija Harry, e periculos ce faci tu! Soapta Mirei facu ecou in tunelul ingust si tot ce putea Harry sa faca era sa o priveasca. Era perfect constient de asta, stia ca poat ajunge sa se plimbe prin tribunale daca cineva afla de asta, dar nu ii pasa. Voia sa fie cu Ann'. Sa o imbratiseze cat doreste, sa adoarma imbratisati, sa ii arate putin bunatate, sa o faca sa prinda incredere in el. Stranse si mai tare corpul mic si plapand care tremura in bratele lui, suspinand de frica. Inima lui Harry era rupta in bucatele stiind ca ea plange acum, dar asta avea sa se schimbe curand.

—Multumesc pentru asta, Mira. Ii sopti Harry la randul lui, primind un zambet cald de la ea.

—Pe aici! Vocile gardienilor furiosi se auzira din nou si toti trei se incordara.

—Fugi Harry! Ma ocup eu de ei! Mira vorbea repede si fara sa mai astepte un minut se intoarse fugind catre celalat capat al tunelului. Harry se uita dupa ea pana cand aceasta disparu in intuneric, apoi o lua de mana pe Ann' si fugi din nou.

(...)

—Multumesc pentru ca ma primesti la tine, frate! Zambi Kai, dand mana cu Harry. Nu se schimbase prea mult, observa el. Avea acelasi par brunet si salbatic, acelasi corp suplu si musculos, aceiasi ochi caprui si patrunzatori. Harry zambi din nou.

—Nu ai pentru ce, pana la urma, si tu m-ai primit in camera de la camin. Glumi Harry si rasera amandoi, apoi Kai isi lua bagajele si mersera impreuna spre iesirea din gara spre masina alba a lui Harry.

(...)

  Caldura le invaluia amandurora corpurile in timp ce stateau imbratisati pe canapea. Ann' dormea in bratele lui Harry atat de calma. Harry nu dormea, nu putea sa isi ia ochii la ea. Era asa frumoasa, acum ca era spalata si imbracata cum trebuie. Parul ei era acum o cascada neagra si stralucitoare, trupul ei slab era acoperit de un plover negru si niste pantaloni de trening gri. Culoarea ii revenise in obraji si Harry adora sa o auda cum respira. In momentul asta nu mai conta nimeni si nimic. Refuza sa se gandeasca acasa, la toate greutatile si tristetea care se adapostea in casa familiei Styles. Refuza sa se gandeasca la persoana care il agasa de cateva saptamani si care ii facea avansuri enervante, chiar daca era fosta prietena.

Nu conta asta, conta doar fata pe care o tinea el in brate in momentul ala. Conta cum mainile ei mici su subtiri erau stranse la pieptul ei si cum capul ei era ingropat in pieptul lui tare. Conta doar ochii ei albastrii si frumosi ce se deschisesera chiar atunci.

(...)

—Nu mai vreau sa il vad, Mira! Plansetele mamei ei o distrugeau pe Mira. Venise acasa cu autobuzul, stiind ca Harry se afla cu Kai prin oras si isi gasise mama in sufragerie, plangand. Stia ca o doare, ceea ce se intamplase ii durea pe toti, dar ea era cea mai afectata. Mana Mirei se plimba usor pe spatele ei in timp ce cu cealalta ii stergea lacrimile amare.

—O sa fie ok, mama, nu mai plange! Vocea ei era una tremuranda si stranse din ochi pentru a nu plange si ea.

—N-o sa fie, n-o sa fie bine deloc. M-a distrus! Roger ne-a distrus! Izbucni intr-un plans isteric si se arunca in bratele Mirei care se incolacira imediat in jurul ei. Miranda isi ingropa fata in scobitura gatului ei, in timp ce barbia Mirei se aseza pe capul Mirandei. Fara sa se poata abtine, Mira scapa si ea cateva lacrimi. Mama ei avea dreptate. Ii distrusese.

(...)

—Hai sa comandam pizza, vrei? Vocea lui Harry facea ecou in tot apartamentul. Blandetea din vocea lui o facu pe Ann' sa isi ridice usor privirea din cana cu ceai aburinda.

—P-pizza? Vocea ei era una frumoasa, subtire si melodioasa. Harry ar fi vrut ca ea sa vorbeasca mai mult pentru a se putea delecta cu vocea ei de inger. Dar era multumit si cu atat, mereu ii multumea Domnului ca macar il lasa langa ea, il lasa sa o imbratiseze si sa o sarute pe frunte. Ochii ei albastrii aveau putina confuzie in ei, dar totusi aproba din cap.

—Imi place pizza. Vorbi ea usor si Harry zambi tandru. Usor, usor afla lucruri despre ea si era multumit ca i le spunea chiar ea, fara sa fie nevoit sa intrebe el. Se ridica din fotoliul in care statea si merse spre telefonul de langa bucatarie, sub atenta privire a lui Ann'.

(...)

—Buna, Harry. 

Dar Harry nu raspunse, nu putea. Era inghetat, cu ochii mari si gura usor deschisa. Corpul lui era in soc si mintea lui incurcata. Dupa atata timp, ea se afla in fata lui. Ea chiar se afla in fata lui, privindu-l cu acei ochi albastrii pe care ii stia atat de bine. Zambetul ei era unul sincer dar totusi smecheresc. Nu credea ca avea sa o mai vada vreodata. Nu era pregatit pentru asta, si inima i se agita puternic in piept, aproape ca il durea.

(...)

Ne citim la capitolul urmator! xoxo