Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 54

* Capitol nou! Sper din suflet sa va placa si acest capitol si daca aveti vreo nelamurire in privinta lui, va rog sa ma intrebati. Va rog sa imi scuzati si eventualele greseli, lectura placuta! *

Isi simtea capul greu si dureros. Era de parca cineva ii aplica lovituri multiple si continue cu un ciocan. Dori sa se miste, insa ceva il impiedica. Incerca sa nu se panicheze si isi deschise usor ochii, dar ii inchise repede la loc din cauza durerii si impaienjenelii din ei. Ii deschise din nou, de data asta clipind si strangandu-i, pana cand vederea lui se dovedi a fi decenta.

Cu toate astea, nu reusi sa vada nimic. Incaperea in care se afla era intunecata, nu puteai distinge nimic. Incerca din nou sa se miste, dar nu reusi nici de data asta. Arunca o privire in jurul lui si constata ca era asezat pe un scaun care nu se afla intr-o stare foarte buna. Mai observa si faptul ca avea mainile legate de spatar.

Harry se simti confuz, nestiind pentru o clipa unde se afla. Incerca sa isi aduca aminte ce i se intamplase, dar nu isi putu aduce aminte nimic. Expira incet, simtindu-se inca ametit. Simtea cum incaperea se invarte cu el. Incepea sa isi piarda rabdarea, stand in acea camera intunecata, nestiind de ce se afla acolo.

Incerca sa se elibereze, tragand de sfoara care il tinea captiv de scaun dar nu reusi nimic mai mult decat niste rani la incheieturi. Sfoara era mult prea groasa si solida pentru a putea fi slabita asta. Incerca sa se acomodeze cu intunericul si sa distinga ceva, dar ii era imposibil. Nu isi putea distinge nici macar pozitia corpului in spatiu. Nu exista nici macar un geam care sa ii ofere putina lumina.

Incerca sa se bazeze pe auz, sperand ca va auzi ceva care ii va da un indiciu oricat de mic. P langa respiratia lui sacadata, in surdina se auzeau diferite zgomote pe care Harry nu le putu identifica. Nu putea spune clar daca ceea ce auzea erau pasi sau scartaituri. Nu putea sa spuna daca ceea ce auzea erau soapte sau gandurile sale. Inspira si expira, incercand sa se calmeze si sa gandeasca rational, dar nu reusi. Toate gandurile lui erau amestecate, neputand sa gandeasca nimic logic.

Deodata, auzi niste sunete puternice care nu puteau fi scoase decat o pereche de tocuri. Persoana care purta tocuri se apropia din ce in ce mai mult de locul in care se afla Harry, si asta il deruta si mai mult. Unde se afla? Tresari puternic cand o usa se deschise la un centimetru de el, aducand cu ea o lumina incredibil de puterina pentru ochii sensibili ai lui Harry care abia se obisnuisera cu intunericul intens din camera.

Icni cu putere si incerca sa isi puna mainile peste ochi, dar acestea erau legate. Isi ascunse chipul cat de mult putu in umar, dar nu ii fu de ajutor. Ochii lui parca ardeau. Nici macar nu ii putea tine deschisi, si isi dorea asta cu toata inima. Dorea sa vada cine intrase in incapere. Auzi din nou usa cum se inchide, tocurile rasunand puternic in incapere. Ecoul le facea si mai zgomotoase, deci probabil ca aceasta camera avea foarte multe lucruri in ea. Intunericul cuprinse din nou camera si Harry putu sa revina la pozitia initiala. Auzea tocurile, dar nici urma de persoana pe care le purta. Nu o putea distinge nici macar putin.

—Cine esti? Unde sunt? Vocea lui era ragusita si isi simtea gatul extrem de uscat. Peroana nu ii raspunse, in schimb continua sa se plimbe prin incapere. Harry auzi tocurile oprindu-se si cum persoana respectiva apasa cateva butoane si apasa cateva intrerupatoare.

Incaperea se lumina din nou, dar nu cu o lumina atat de puternica incat sa il faca pe Harry din nou sa lacrimeze. Niste neoane se aprinsera in tavan, aruncand o lumina slaba, alba. Harry trase aer in piept, clipind pentru a se obisnui cu noua lumina. Atunci cand fu in stare sa isi distinga corpul, o cauta repede cu privirea pe cea care se afla in incapere.

Era o fata slaba si destul de inalta, dar apoi Harry vazu tocurile destul de inalte si isi dadu seama ca de fapt, fara tocuri ar fi destul de scunda, cu un par blond pana la umeri. Nu ii putea vedea chipul, deoarece era intoarsa cu spatele, umbland pe la intrerupatoare. Insa Harry parca o recunostea. Incerca sa isi aduca minte de vreo persoana cunoscuta care arata asa. Cand persoana se intoarse cu fata spre el, in mintea lui Harry fu o explozie de ganduri si amintiri. Chipul Sarei il ajuta sa isi aduca aminte unde era si de ce se afla in locul ala.