Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 23

* Imi pare rau pentru ca a durat atat de mult sa scriu acest capitol, insa a trebuit sa ma gandesc bine in ce directie vreau sa o ia cartea mea si sper ca am facut o decizie buna. Sper sa va placa acest capitol si imi cer mii de scuze ca este atat de scurt, dar am vrut sa contina doar atat.  Va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt. Lectura placuta :) *

Se simtea in siguranta. Se simtea libera. Libera sa atinga, libera sa simta, libera sa planga. Dupa atatia ani in care a fost inchisa si privata de emotii, era libera. Corpul ei se cutremura violent si lacrimile ii curgeau atat de rapid incat ochii o dureau. Simtea un miros fin, racoritor care ii gadila simturile olfactive. Mainile ei strangeau ceva, dar nu stia ce. Un material de bumbac, elastic. Cu toate astea nu vedea nimic, chiar daca avea ochii deschisi. Vedea negru in fata ochilor, dar de data asta era un negru linistitor, era un negru care ii sugera protectie. Simtea doua maini pe spatele ei, dar nu era speriata de acestea. Le simtea mari si calde cum ii mangaiau spatele micut. Genunchii o dureau de la cazatura si de la pietrisul ce ii provocase niste zgarieturi, dar nimic din toate astea nu mai contau. In mintea ei, prin intuneric si teama isi faceau aparitia din nou, luminand, acei ochi verzi pe care ii visa mereu. Si stia ca e el.

Inima lui Harry inca ii batea cu putere cu piept, adrenalina incepea sa ii paraseasca corpul, emotia luandu-i locul cu usurinta. In mintea lui nu era ordine, zeci de ganduri se loveau intre ele, provocandu-i dureri. Doar simturile ii erau inca intacte. Mainile lui simteau spatele micut al micutei lui, talia mult prea mica si sira spinari care se simtea mult prea tare prin materialul deteriorat al bluzei. Ii simtea parul, o cascada neagra ce se revarsa in onduleuri micute, dar care din pacate erau incalcite, fara sa aibe nici o stralucire. O auzea, ii auzea plansetul si suspinele, auzea pietrisul de sub ei cum era miscat de tremuratul ei. Vedea, ii vedea silueta micuta, desi ar fi vrut sa ii vada chipul. O mirosea, cu toate ca avea un aspect neingrijit si nu foarte igienic, pielea ei inca pastra un miros dulce, destul de estompat si nu se putea gandi decat la o Ann' tanara si fericita, normala. 

Kai ramasese in spatele lor, fara suflare. Scena care i se derulase in fata ochilor ii adusese un soc total. Nu il mai vazuse niciodata pe Harry atat de furios incat sa atace niste paznici, dar isi dadu seama de ce o facuse si ingrijorarea mocnea in el. Era ingrijorat pentru Harry. Pentru sentimentele lui fata de aceasta fata. Ii era teama ca mila pe care o simtea Harry pentru aceasta fata sa nu se transforme in altceva. Privind-o, isi dadea seama ca nu ar putea sa fie nimic intre ei. Paznicii care fusesera amortiti din cauza loviturilor incepusera sa se miste si sa se planga de dureri. Cu toate astea, cei doi nu se miscau. Ramasesera in aceeasi pozitie, in genunchi, imbratisati, ea plangand in pieptul lui si el soptindu-i cuvinte linistitoare. 

  —Harry! Incerca Kai sa il strige dar Harry nu dadu vreun indiciu ca l-a auzit. Era ca si cum intrasera intr-o lume doar a lor, in care erau ei doi si Kai ar fi vrut sa fie asa, dar paznicii incepeau sa se dezmorteasca din ce in ce mai tare si era posibil sa il atace cat de curand pe Harry.  Un sunet puternic spinteca linistea din curte si Kai tresari puternic intorcandu-se spre usa principala a institutului si inghitind in sec in momentul in care vazu mai multi paznici fugind spre ei. 

  —Harry, paznici! Urla el si abia atunci Harry reactiona. Ridicandu-si capul din umarul ei, marai furios si Kai se repezi spre ei. Harry simtea cum furia punea din nou stapanire pe el. Paznicii aia nu trebuiau sa iasa de acolo, trebuiau sa ii lase in pace. sa o lase pe ea in pace. Rupse usor imbratisarea simtindu-si inima cum se inmoaie la vederea oceanelor albastre care isi varsa apa. O ajuta sa se ridice, mentinandu-si privirea in ochii ei inspaimantati. Mainile ei se agatara puternic de tricoul lui si buzele ei erau intredeschise, dorind sa spuna ceva. Si Harry ar fi ascultat-o, ore intregi i-ar fi ascultat vocea de inger dar paznicii deja ajunsera langa ei, in uniformele lor hidoase, tinand arme indreptate spre Harry.