Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 17

*  ATENTIE: CITITI CE SCRIE SI LA SFARSITUL CAPITOLULUI, E DESTUL DE IMPORTANT! 

Noul capitol a venit destul de tarziu, stiu, si imi pare rau. Am incercat sa il fac cat mai interesant pentru voi, sper sa va placa. Siii, le multumesc celor care mi-au dat mesaje si m-au intrebat ce o sa se mai intample in legatura cu aceasta carte. Inseamna atat de mult pentru mine, voi m-ati incurajat sa scriu astazi. Va multumesc mult de tot si sper sa ramaneti alaturi de aceasta carte pana la final. Lectura placuta!*

Isi simtea corpul zdruncinat si dominat de o ameteala crunta. Toate simturile lui parca ii fusesera luate si aruncate undeva departe. Se lupta cu el insusi sa isi tina ochii deschisi si capul drept. Incerca sa isi aduca aminte unde era si cu cine era. Auzi in jurul lui o miscare si un pocnet usor, moment in care se incrunta, sau incerca sa se incrunte, caci nu isi mai simtea nici o parte a corpului. O usoara panica incepuse sa se instaleze in el, se simtea neputincios si usor nervos, dar prea ametit sa acorde atentie la acest detaliu.

Simti cum doua maini i le prinse pe ale lui. Erau doua maini reci si mici. Corpul ii fu impins putin inspre stanga si simti cum un alt corp se puse peste el. Dorea sa strige si sa se lupte cu acel corp dar parca toata fiinta lui fusese capturata intr-o capcana de ameteala si confuzie. 

  —Trebuie...sa...plec...

Murmura si se uimi si pe el cand reusi sa scoata aceste trei cuvinte pe gura. Mainile lui  incercau sa se prinda de ceva pentru a se putea ridica dar se opri imediat cand simti o rasuflare calda peste buzele lui. 

  —Nu iubitule, tu trebuie sa stai aici cu mine.

Glasul era unul de femeie, subtire si dulce. Parca mintea lui recunoscu vocea si incepuse sa se construiasca o imagine in capul lui. Rezultatul il uimi. Si-o imagina pe Ann' deasupra lui, stand amandoi in pat. Chipul ei micut si frumos de copil stand aproape de chipul lui, un baiat matur si puternic. Buzele ei acum pline si frumoase ar fi stat aproape de ale lui, asteptand sa fie contopite. Corpul ei mic si slab, dar care radia a fericire si entuziasm ar fi stat deasupra corpului sau traspirat si panicat. Parul ei negru, des si lung i-ar fi acoperti ca o cortina intunecata, inchizandu-i intr-o lume a lor si despartindu-i de restul lumii. Dar acum ca stia cum statea treaba, se relaxa. Nu avea de ce sa se teama. Era Ann', micuta si frumoasa lui Ann'. Nici macar nu il interesa daca asta era realitate sau vis, era cu Ann'. 

Simti doua buze pline si usor lipicioase din cauza luciului ce era pe ele. Erau niste buze moi, pe care Harry le iubi din prima clipa. Erau buzele lui Ann', si brusc isi dadu seama cat asteptase ca asta sa se intample. Isi dadu seama ca isi dori asta din prima clipa in care o vazuse. Isi dadu seama ca ceea ce simtea pentru Ann' nu era doar dorinta de a o proteja si nu era doar un sentiment de mila. Era ceva mai mult. Era o simpatizare usoara. Stia ca acum ca si-a dat seama ca o simpatiza, si mai ales dupa acest sarut, o sa se concentreze si mai mult asupra ei si o sa inceapa sa caute informatii cu privire la cum ar putea sa o scoata de acolo. 

Buzele lor se framantau usor si delicios, mainile micute ale lui Ann' incepusera sa se miste pe pieptul lui si el ar fi facut la fel daca mainile lui nu ar fi fost parca facute din gelatina.  Auzi un marait usor din partea ei si isi simti camasa sfasiata. Ramase putin uimit in fata acestui fapt. Nu ar fi crezu ca Ann' ar putea face asemenea gesturi, dar nu il deranja atat de tare. 

Buzele lui au fost lasate libere dupa asta, si capul lui cazu intr-o parte, fara vlaga. Se ura in momentul asta ca nu putea face nimic, ca nu o putea simti asa cum il simtea el. Inghiti in sec atunci cand simti acele buze pe gatul lui, lasand saruturi umede si muscand in acelasi pe alocuri. Dorea sa faca la fel, incerca din rasputeri sa se miste si sa ii vorbeasca, dar nu putea, 

  —Da iubitule, spune-mi. 

Vocea ei era asa frumoasa, subtire si melodioasa incat ar fi putut sa o asculte vorbind toata ziua. Un suspin de placere ii parasi gura cand o portiune de pe gat fu muscata mai tare. Simtea nevoia sa ii spuna ceva frumos, sa stie ca apreciaza tot ce face acum si ca ar vrea sa faca la fel. Sa ii spuna ca nu avea de gand sa o lase in cladirea aia, ca o va salva. Dorea sa ii spuna ca e frumoasa, ca trebuie sa fie puternica. Dorea sa ii spuna atat de multe...