Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 22

* Capitol nou! Sper ca o sa va placa acest capitol, asteptam de mult timp sa vina timpul sa il scriu. Va astept cu muuult drag parerile. Va rog sa imi scuzati greselile daca sunt :) Lectura placuta! *

Ecusonul albastru din pieptul ei se clatina dintr-o parte in alta, in timp ce Nadina Hudgens se plimba prin biroul ei. Tocurile inalte si negre faceau un zgomot puternic pe pardoseala, fusta stramta si albastra inchis pana la genunchi, in mod normal, se ridica din ce in ce mai mult in timp ce picioarele ei subtiri o plimbau prin tot biroul. Camasa alba si stramta, perfect calcata si imbibata in parfum scump era asezata perfect peste talie si abdomen, bagata in fusta. Ajunsa langa dulapul imens plin de dorase, Nadina isi ridica bratele subtiri si alese un dosar gros, de culoare rosu aprins. Peste coperta cartonata erau desenate niste litere mari ce alcatuiau cuvantul ADMINISTRATIE. Punand dosarul la subrat se intoarse la birou. Cafeaua abia adusa scotea aburi, aducand un miros delicios de cafea. Degetele ei terminate cu niste unghii de marime medie, vopsite in culori inchise apucara cana de cafea si o dusera spre buzele pline si rosii. Ochii ei machiati decent se inchisera cand simti gustul amarui al cafelei. Punand cafeaua inapoi, isi intoarse atentia spre dosar. 

Dupa zece minute usa biroului se deschise. Nadina isi dadu jos ochelarii tacticos inainte sa se uite la persoana care intrase. Zambi.

  —Buna dimineata, doamna Chesterfield! Chipul batranei se linisti.

 —Doamna director, buna dimineata! Ati ajuns devreme! Glasul rece facu ecou in incapere. 

  —Ah, da, voiam sa ma ocup de niste dosare. Batrana dadu din cap si incepu sa curete biroul. Nadina isi puse din nou ochelarii, continuand sa se uite prin dosar. Dupa alte treizeci de minute, arunca o privire asupra ceasului.

  —Sa fie pus micul dejun, doamna Chesterfield. Eu o sa plec in cateva ore, las in grija dumneavoastra intreaga cladire Losture. Batrana se uita la directoare de pe canapeaua pe care statea. Ofta in sinea ei la gandul ca trebuie sa puna micul dejun. Prea multa treaba. 

 —Desigur, doamna. Se ridica incet, incercand sa nu se planga din cauza durerilor de spate. Din nou avusese o noapte alba. Iesisera din nou arcuri din saltea si somnul ei era mereu deranjat. Totusi, inca nu avea destui bani pentru a cumpara o saltea noua. Salariul ei era unul micut din care abia isi putea lua mancare si lucruri necesare pentru trai. Dar era batrana si stia ca nu ar fi gasit un alt loc de munca nicaieri. Avea nevoie de postul asta si de banii aia, chiar daca erau putini. 

  —Apropo, pe cine ducem la Cutie astazi? 

Nadina se uita la batrana o clipa si se ridica. Batrana ii urmari cu invidie corpul perfect sculptat. Nadina se apleca usor langa un dulapior micut si scoase de acolo o plansa.

  —Au fost ceruti pacienti din copurile  A si D. Celulele 7, 47 si 50. Inchise plansa rapid si o puse la loc. Batrana dadu din cap si iesi incet din incapere.

*

In supermarket se auzea o muzica vesela care iti inducea o stare de bine. Oamenii mergeau alene printre raioane, cautand alimentele necesare pentru un mic dejun copios. Copiii alergau, facand slalom printre oameni si carucioare, razand. Harry si Kai mergeau umar la umar, tragand cu randul un cos cu rotile. Cand Miranda vazu ca plecasera, ii trimisese un mesaj lui Harry, rugandu-l sa treaca el pe la magazin si sa faca niste cumparaturi. Cosul lor era pe jumatate plin si inca nu se terminase lista.

  —Am terminat? Se planse Harry dupa ce arunca in cos o roata de cascaval.

 —Nu Harry, mai avem nevoie de lapte si de produsele alea de patiserie. Ii raspunse Kai, uitandu-se la lista. Harry isi dadu ochii peste cap si cauta cu privirea laptele. Dupa ce terminara cumparaturile, luand lucruri in plus cum ar fi niste cipsuri si niste suc, platira si iesira in parcare.