Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 8

*Multumesc cristinasava737 pentru superba imagine de la Media. Sper sa va placa acest capitol si va astept parerile mai jos, va rog! Va multumesc din suflet pentru cele +500 de vizualizari. Poate pentru unii li se par putine dar pentru mine sunt suficiente incat sa ma bucur. Va iubesc! Si, va rog sa imi scuzati greselile daca sunt :)) Lectura placuta!*

In interiorul lui Harry se dadea o lupta de sentimente. Il durea inima cand ii vedea ochii lui Ann' atat de panicati si speriati, cum intindea mainile spre el de parca ar fi ultima ei salvare. Tipetele ei erau combinate cu hohote de plans si imaginea asta era atat de trista. Era pur si simplu blocat in fata imaginii din fata lui, o imagine atat de terifianta si trista. Ann' era atat de speriata de Mira care incerca sa o calmeze, desi ii vorbea frumos si nu facea miscari bruste, totusi era speriata si asta il facuse pe Harry sa fie usor confuz. O privea pe Mira cu ochii mari si o impingea usor cu mainile, parca incercand sa scape de ea. Era convins ca din cauza celorlalte asistente, nici nu dorea sa stie cum se comportau cu ea.

I se paru ca Mira ii zice ceva insa nu era atent, ochii lui erau doar pe fata ce statea pe pat, tipand si intinzand bratele subtiri si albe spre el. Creierul lui era incurcat, nu mai putea gandi logic, il durea imaginea din fata lui, sa o vada in halul asta pe Ann' il durea si dorea sa schimbe asta. Dorea sa nu mai tipe, sa nu mai planga, dorea ca ochii ei frumosi sa fie senini, sa nu mai curga lacrimi din ei, dorea sa o potoleasca.

Asa ca facu pasi incet spre pat, auzea tipete pe fundal insa el nu mai auzea nimic acum, doar tipetele speriate ale lui Ann. Totul era in ceata acum, auzea vocea Mirei dar nu putea sa se intoarca spre ea, ochii lui erau prinsi in ai lui Ann', prinsi in oceanul acela frumos.

Intinse si el mainile spre ale ei, se simtea de parca viata lui conta de mainile astea, simtea ca daca nu le va atinge, se va stinge in intuneric, simtea nevoia sa o stie in siguranta, sa nu mai planga si sa nu mai fie atat de speriata. Si tocmai de asta ii prinse mainile, le stransese cu o delicatete mare. Erau reci si tremurau. Harry incerca sa le opreasca din tremurat si sa le incalzeasca, insa acum si mainile lui erau reci din cauza spaimei si a agitatiei. O simti pe Ann' ca se opreste din zbatut insa nu avea puterea sa se uite la ea, stia ca o sa ii vada lacrimile amare si ochii tristi, in schimb se uita la mainile ei pline de zgarieturi si intepaturi. Nu asa trebuiau sa arate mainile unei fete de 17-18 ani, nu pline de zgarieturi si intepaturi. Degetele ei ar trebui sa poarte inele fine si la incheieturi bratari colorate, pana si mainile ei aratau deprimante.

Isi facu putin curaj si se uita si la ea. Nu mai plangea, si ochii ei desi rosii erau atat de frumosi. Oceanele din ei era tulburi inca dar macar nu mai plangea. Acum ca era asa de aproape de ea putea observa obrajii trasi si fara culoare, la fel si pungile de sub ochi. Ann' parea la fel de absorbit de el, il privea cu ochii mari si inocenti fix in ochi iar Harry simtea ca parca ii rascoleste sufletul.

Si se simti asa de gol cand mainile lui le parasira pe alea lui Ann'. Parca fusese rupt din lumea pe care si-o formase cu ea, in astea doua minute. Tresari si o auzi pe Ann' cum scanceste si ca ars s-a scuturat cand a vazut o mana zbarcita pe umarul lui. Cand se intoarse observa o femeie batrana, imbracata in alb si isi dadu seama ca era o asistenta. Era batrana, parea sa aibe peste 70 de ani, ridurile ii erau accentuate si ochii albastrii aproape ca nu se mai vedeau. Ii ajungea lui Harry pana la umar insa privirea ei era taioasa si rece, la fel ca albastrul ochilor ei deschis.

Un par blond aparu langa el si isi dadu seama ca era Mira. Parea agitata in timp ce o privea pe femeia batrana, insa femeia se uita doar la Harry. Avea o pozitie dreapta, cu mainile la spate de parca era un general in fata soldatilor.

—Doamna Chesterfield! Bun venit inapoi! Batrana insa nu ii raspunse Mirei, ci continua sa il priveasca rece pe Harry. Harry se incrunta usor la tonul pe care Mira il folosise, parea usor retinuta, de parca i-ar fi teama si inca nu intelegea care era toata treaba cu femeia asta.