Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 25

* Capitol nou! Sper ca o sa va placa, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. Lectura placuta! *

Seara se lasa linistita peste maretul San Francisco. Strazile incepeau sa se umple de tineri in cautare de distractie. Familia Styles, o parte din ea, era adunata la masa, vorbind si asteptandu-l pe Roger sa se intoarca de la munca. Miranda isi privea cu drag copii cum stau la masa si vorbesc, razand. Se bucura enorm ca era si Kai acolo si ca se simtea bine aici. Situatia lui o intristase si se gandi ca in seara asta, dupa cina sa o sune pe mama lui si sa vorbeasca putin cu ea, poate reusea sa o mai incurajeze. 

Kai se simtea bine, stand la masa impreuna cu Harry si Mira la care incerca cu greu sa nu se holbeze. Ramasese putin uimit sa o vada la masa, vorbind cu Harry si aproape ca se intreba daca visa. Era imbracata in haine de casa si arata plansa si trista dar cu toate astea era frumoasa. Roseata ii scotea si mai tare in evidenta ochii de culoarea verde si buzele erau umflate si rosii. Era frumoasa.

Harry se simtea in culmea fericirii ca Mira acceptase sa stea cu ei la masa, si ca il acceptase pe el langa ea. Nu apucasera sa vorbeasca prea multe pe hol, Miranda ii chema jos dar ca il asigura ca o sa coboare si ea se linisti si renunta la plimbarea dorita. Inca nu ii spusese Mirandei adevaratul motiv si hotarase sa nu o intrebe nimic. Era mare, stia ce face. Ii era foame, dar hotarasera sa il astepte si pe Roger care intarzia, ceva total neobisnuit din partea lui. Niciodata nu intarziase la masa. O privi pe Miranda si in spatele zambetului cald si a expresiei relaxate se putea observa cuta de ingrijorare. 

Mira inca se afla in suferinta. Ce ii facuse Sam fusese ingrozitor pentru ea, dar faptul ca avea familia aproape ii dadea o sansa de a trece putin mai usor peste asta. Discutiile de la masa o ajutau mult, Harry si Kai erau o companie placuta, desi Kai nu vorbea prea mult. Niciodata nu il imaginase asa tacut, din spusele lui Harry era un baiat salbatic, adept al petrecerilor si al aventurilor. Ultima lor discutie fusese socanta pentru ea, faptul ca el isi ceruse scuze ii dadu o stare de soc aproape toata ziua. Lucrurile ce i s-au intamplat acasa il schimbasera destul de mult, credea ea, si ii era mila de el. Niciodata nu o sa mai fie nimic, o parte din personalitatea lui s-a pierdut pe vecie. Somacul ei incepu sa scoata sunete si aproape sari de pe scaun.

  —Mama, mi-e foame. Vad ca tata nu are de gand sa vina prea devreme, hai sa mancam! Spuse Mira batand cu tacamurile in masa si Kai o aproba. La naiba, si lui ii era foame, asa ca spuse si el acelasi lucru. Miranda ofta si zambi, intorcandu-se pentru a pune in farfurii mancarea pregatita de ea.

Dupa ce aseza ultima farfurie pe masa, auzi cum usa de la intrare se deschise si zambi. Merse rapid la usa si isi ajuta sotul sa isi dea pardesiul jos. 

 —Bine ai venit, Roger. 

  —Bine te-am gasit, scumpo. Ii raspunse el si ii saruta fruntea, ea zambind ca o adolescenta indragostita. Ii lua si geanta si il conduse in bucatarie, unde copiii incepusera sa manance. Roger batu din palme incantat. 

 —Ohoho, cat copii aici la masa. O sa fie o placere sa mananc. 

Cina fusese linistita, Roger explicandu-le motivul pentru care intarziase, acela ca niste dosare ii dadura batai de cap. Cand toti se retrasera in camerele lor, satui si bine dispusi, Miranda isi condu sotul in dormitor. Se aseza pe pat si il privi cum se schimba in pijamale. Dupa ce termina ii zambi si se aseza in pat, luand-o in brate. 

  —Si? Cum a fost ziua de azi? Povesteste-mi. O indemna el si ea zambi fericita.

 —A fost bine. Am fost la cumparaturi, am gatit, am facut curat, am stat cu copiii, nimic neobisnuit. Rase si el ii urma gestul. Mana lui mare, ce purta unele riduri ale vietii ii mangaia usor parul. Atunci ii veni sa intrebe de colier, dar renunta. Se simteau mult prea bine bratele lui in jurul ei. Colierul mai putea astepta.