Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 28

* Capitol nou! Stiu ca a trecut ceva timp, dar am avut un eveniment mare in familie si am fost asa ocupata cu pregatirile ca nu am avut timp sa scriu. Multumesc mult celor care mi-au pus intrebari in legatura cu venirea acestui capitol, inseamna foarte mult pentru mine. Si multumesc pentru toate voturile si toate comentariile. Ma faceti atat de fericita, nici nu va inchipuiti. Si desi nu are legatura cu povestea, la media o sa gasiti o melodie care mie imi place enorm de mult si care m-a ajutat la scrierea acestui capitol. Sper sa va placa, va astept cu muult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt. Lectura placuta! *

In camera de camin era o atmosfera relaxanta si linistita. Harry isi tinea frumoasa iubita cu ochii albastrii si parul negru in brate, stand in pat imbratisati. Mainile ei micute si delicate erau inconjurate in jurul gatului lui si mainile lui mari si puternice erau inconjurate in jurul taliei ei micute. Asta era pozitia lor preferata, se simteau bine in intunericul din camera si simplul fapt ca isi simteau prezenta unui celuilalt era suficient pentru ei. Harry isi muta o mana si incepu sa ii mangaie parul negru si lucios, in timp ce ea isi inchise ochii si zambi. O iubea atat de mult, o iubea cu toata fiinta lui, desi era constient ca era mult prea dreveme. Dar timpul pentru el nu conta, iubirea nu are timp si nici varsta. Iubirea vine la cel care o asteapta si o doreste. Harry o astepta si o dorea de mult, si acum ca venise nu avea de gand sa o lase sa plece. 

  —Harry? Vocea ei rasuna in toata camera si Harry isi deschise ochii, privind-o. Doamne, cat este de frumoasa!  

  —Da? Intreba el cu o voce ragusita care ii facu ei pielea de gaina. 

 —Uhm, as vrea sa stii ceva. Ii spusa ea timid si isi musca buza stresata. Harry se incrunta. Stia ca urma sa fie ceva serios, ochii ei erau usor ingrijorati si speriati. Harry aproba din cap si ea lua o gura mare de aer. 

  —Ieri, dupa ce am iesit de la al doilea curs...te-am vazut in compania a doua fete si...pareati destul de apropiati. Nu vreau sa crezi ca te spionez, pur si simplu am iesit din cladire si te-am vazut.  

Harry simti cum incepe sa transpire. Isi stranse buzele incepand sa il injure in gand pe colegul sau de camera. Isi facuse prostul obicei sa ii aduca fete in camera pentru a se „distra" cu ele si mai nou ii aducea fete si in salile de clasa, atunci cand el ramanea peste program. Ii explicase de multe ori faptul ca el nu avea nevoie de toate fetele alea, ca avea deja tot ce si-ar putea dori dar colegul sau de camera nu intelegea acest lucru. Spera ca ea sa nu afle niciodata de asta, sau cel putin sa nu afle in acest fel. 

Ofta stresat si isi trecu o mana prin par, apoi se apleca putin si saruta fruntea iubitei sale. 

  —Imi cer scuze ca a trebuit sa vezi asta. Stiu ca paream apropiati dar iti promit ca nu este deloc asa. Eu nu as putea sa iti fac asta niciodata, te iubesc prea mult. Ii sopti el si ea aproba din cap, sarutandu-l scurt si Harry se bucura ca avea incredere in el. 

  —Dar atunci cum este? Imi cer scuze, Harry, dar simt nevoia sa aflu. Ii sopti si ea si Harry ofta aproband. Ii explica totul atunci, rugandu-se sa nu o raneasca sau sa o supere. Gandul ca ea ar putea fi suparata pe el il distrugea. Dar ea nu se supara, din contra, incepu sa rada si atunci ii promise ca o sa il creada intotdeauna, ca nu o sa se indoiasca de el si ii marturisi ca nu o sa ii dea niciodata motive de indoiala sau mai rau, sa il insele. 

Dar ea facu total opusul. Si de asta furia lui Harry era atat de mare in acel moment. Dupa atata timp, era in fata lui, avand o expresie atat de relaxata de parca el ar fi doar o cunostinta din liceu cu care vorbise de cateva ori si venise sa il salute. Respiratia lui o lua razna si simtea ca inima lui mai avea putin si iesea din piept. Zambetul ei il enerva si mai rau. 

  —Ce cauti aici? Tonul sau era unul serios si rece. Vazu cum expresia relaxata a Cierrei pierea putin cate putin. Isi stranse buzele stresata si incepu sa se joace cu degetele. Harry recunoscu asta ca fiind un tic, atunci cand se simtea emotionata si stanjenita. Candva, Harry considera asta adorabil, acum ii era sila.