Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 58

* Capitol nou! Sper din suflet sa va placa, va astept parerile in comentarii si va rog sa imi scuzati eventualele greseli! Lectura placuta! *

Harry avu nevoie sa citeasca mesajul de doua ori inainte sa ia o hotarare. Inca tulburat, isi puse telefonul inapoi in buzunar si isi freca funtea cu palma, simtind cateva picaturi de transpiratie cum isi faceau drumul spre ochii lui. Silueta lui Roger nu se mai observa, semn ca iesise din parc prin cea mai apropiata iesire, iar lumea din jurul sau avea cursul normal. Nimeni nu observase ceea ce se intamplase, sau daca observase, nimeni nu indraznise sa intervina. Si Harry era fericit pentru asta, nu se simtea in stare sa dea explicatii sau macar sa vorbeasca cu cineva.

Tocmai de aceea analiza foarte bine ideea Cierrei. Sa se intalneasca cu Cierra intr-un local pentru a discuta nu era ceea ce isi dorea exact. Ar fi vrut mai bine sa mearga acasa sa se odihneasca, daca la Ann' nu putea merge. Dar apoi isi aduse aminte de faptul ca Cierra s-a aflat la Losture atunci cand au salvat-o pe Ann' si ca nu a apucat sa ii multumeasca. De fapt, au schimbat cateva cuvinte si atat. Acesta a fost singurul motiv pentru care Harry ii raspunse la mesaj si pentru care mai astepta cateva minute pe banca, asteptand raspunsul in care se afla si localul impreuna cu ora de intalnire. 

* 

Localul ales de Cierra i se potrivea perfect. O terasa micuta, dar confortabila. Cladirea era alba si din interiorul ei se simtea un miros imbietor de cafea si mancare. Terasa era aproape plina, atat inauntru, cat si afara, asa ca Harry se bucura cand gasi o masa afara, alaturi de doua scaune. Se aseza pe scaunul inalt si moale si isi scoase telefonul dn buzunar, punandu-l pe masa. Inspira adanc mirosul imbietor si hotari ca avea sa isi cumpere si ceva de mancare, avand in vedere ca nu mancase aproape nimic astazi. 

In mintea lui, si-o imagina pe Miranda stand in fata lui si privindu-l dezaprobator. Era sigur ca toti cei de acasa il asteptau pentru cina, asa ca ii dadu un mesaj Mirei in care ii explicase ceea ce urma sa faca. Harry aproape rase cand isi aduse aminte in ce ipostaza ii prinsese pe cei doi acum cateva ore. A fost un soc total pentru el sa isi vada sora sarutata cu o asa patima, in special de prietenul sau cel mai bun, insa ar fi fost foarte urat din partea lui sa se opuna acestei relatii. Kai era de incredere, chiar daca Harry inca mai avea unele dubii in privinta comportamentului sau, Harry stia faptul ca Kai nu ar rani-o din respect pentru el, si asta ii era de ajuns.

Aproape tresari cand o chelnerita imbracata intr-un costum alb, imaculat, aparu langa el tinand un mic carnetel in mana. Era extrem de tanara, dupa parerea lui Harry nu parea sa aiba mai mult de 17 ani. Chipul copilaros ii era incadrat de un par bogat, saten inchis si niste ochi verzi, asa cum Harry nu mai vazuse niciodata. Erau o nuanta mult mai deschisa decat ai lui si ai lui Mirei, o nuanta pe langa care nu putea sa treci si sa nu o admiri. 

  —Buna seara. Doriti sa comandati ceva? Il intreba cu un zambet pana la urechi si Harry incerca sa ii zambeasca la fel de respectuos. Isi dadu seama de faptul ca nici macar nu se uitase la meniul deja pus pe masa, asa ca il apuca rapid si il rasfoi, pronuntand produsele pe care le vazuse prima oara si care erau pe gustul lui. 

—As dori un Cappuccino si o portie de paste cu pui, te rog. Ii raspunse rapid si inchise meniul. Chelnerita aproba si transcrise pe carnetel tot ceea ce el ceruse, apoi il privi din nou si ii zambi. 

—Va voi aduce comanda in 15 minute, multumim! Harry ii multumi si el, apoi o privi pe fata facandu-si loc printre mese si oameni, incercand sa ajunga la receptie. Harry lua din nou o gura de aer si pentru a mai pierde timpul, apuca meniul si incepu sa il rasfoiasca, citind tot ce se putea si regretand ca nu isi comandase cu totul altceva. 

Soarele incepuse sa apuna deja, iar primele raze ale lunii incepura sa mangaie pamantul din San Francisco. Aerul era unul placut, iar atmosfera era una linistitoare. Mirosul de flori de afara il faceau pe Harry sa se simta relaxat si simtea ca in sfarsit putea sa respire bine.