Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 36

* Capitol nou! Inainte sa cititi, vreau sa stiti ca va multumesc enorm pentru tot suportul vostru. Cartea mea incepe sa creasca din ce in ce mai mult si uneori ma trezesc cu o nevoie de a plange, pentru ca sunteti absolut uimitori. Ziua mea devine mai buna cu fiecare comentariu sau vot pe care il primesc de la voi. Sunteti minunati! Sper sa ramaneti cu mine pana la sfarsit. Sper sa va placa acest capitol si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt. Lectura placuta! *

Rasul ei cristalin era tot ce auzea Harry in momentul acela. Se trezise pe un camp de flori de culoare alba. Campul era mare si intins, colorat puternic de florile albe. Florile erau inalte, ajungandu-i lui Harry pana la genunchi. Se uita in jur, auzind din nou rasul clistalin. Zambi incantat, stiind al cui era rasul, si incepu sa isi faca loc printre miile de flori albe, din care zburau gaze si fluturi. Cerul era atat de limpede, fara nici un nor si soarele lumina puternic asupra campului. Pasarelele treceau fericite in zbor pe deasupra lui, cantand si facand giumbuslucuri prin aer. 

Rasul ii rasuna din nou in urechi, de data asta mai tare, si Harry stiu ca se apropie. Urcand un mic deal, isi puse mainile pe genunchi si se odihni putin. Isi miji ochii, incercand sa se uite in zare. 

Si atunci vazu micuta fiinta ce statea pierduta printre flori. Ea era asezata pe o piatra mare, in mijlocul campului, in mijlocul florilor. Rase din nou, si Harry porni din nou la drum. Cobori dealul, parandu-i rau cand observa ca el calca pe unele flori. Dar erau prea multe, si nu putea sa le ocoloeasca. Ann' rase din nou si isi intoarse capul spre Harry, simtindu-i prezenta. Harry ramase fara suflare. Era atat de frumoasa. Trupul ei slab era acoperit de o rochie lunga si alba. Parul ei lung era lasat liber pe spate, acoperindu-l aproape pe tot. Pe cap purta o coronita cu flori, dar acestea erau rosii ca focul. Chipul ei de copil era luminat de un zambet minunat, si buzele ei erau de un roz pal. Harry nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. 

  —Vino Harry, stai langa mine. Harry fu cuprins de soc atunci cand o auzi vorbind. Nu o auzise pana acum vorbind, dar pana si glasul  ei era frumos. Fara cuvinte, se indrepta spre marea piatra. Ann' ii facu loc langa ea si ii facu semn sa se aseze. Harry se aseza incet langa ea, cu inima bubuindu-i in piept. Nu stia ce sa ii spuna, o privea fermecat. Privea fermecat acest inger. In schimb, Ann' nu il privea. Ochii ei incredibili de albastrii erau indreptati in fata. Harry se uita si el drept, si fu surprins sa vada doua caprioare. Cele doua animale stateau printre flori, mancand iarba care crescuse printre flori. Harry isi dadu seama ca era vorba despre o femela si puiutul ei. Micul puiut alerga dintr-o parte in alta, fericit, sub atenta supraveghere a mamei sale.

  —Stii, intotdeauna mi-au placut caprioarele. Incepu ea sa povesteasca. Harry nu spuse nimic, isi indrepta din nou privirea spre ea. Nu putea vorbi, dorea sa o auda doar pe ea. Buzele ei rosii incepura sa rosteasca din nou cuvinte. 

  —Cand mami ma ducea la gradina zoologica, cel mai mult dorea sa vad caprioarele. Sunt fiinte atat de elegante, atat de frumoase. Dar stii ce imi place cel mai mult? Modul in care isi apara puii. Cum mereu se opresc din pascut, se uita in jur dupa puii lor, apoi se linistesc si continua ceea ce fac. E pur si simplu fascinant.

Harry nu putu sa raspunda, doar dadu aprobator din cap. Ann' isi intoarse incet chipul spre el si Harry simti cum se pierde in abisul albastru al ochilor ei. Erau atat de frumosi si atat de vii. Ea era atat de frumoasa. Dar deodata, ceva pata albastrul ochilor. O picatura rosie i se prelinge pe frunte, croindu-si drum spre nas. Harry se spierie, crezand ca e ranita, dar apoi observa cum florile rosii din capul eu incepeau sa se topeasca, fiind facute parca din ceara. Harry se incrunta. Picatura rosie parea atat de macabra pe chipul ei alb. 

La o privire mai minutioasa, Harry observa ca ochii ei incepeau sa isi piarda din culoare.

  —Stii, si mami obisnuia sa fie asa. A avut grija de mine cum a stiut mai bine.