Gotham - orasul tuturor pacatosilor.
Intr-un oras la prima vedere simplu, se ascunde intunericul. Intunericul are si mostenitori, tot timpul, ce sunt mai buni decat originalul. O mostenitoare, mai infricosatoare ca moartea deoarece ea este moar...
M-am schimbat in haine simple dupa ce fac un dus si merg in parc sa ma plimb ca orice om normal, ce hazliu suna, ca un om normal. Imi las parul natural, m-am saturat sa-l imdrept sau sa ii schimb forma naturala.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Incepe sa bata vantul si un pic simt ca este aproape noiembrie. Vad adolescenti de varsta mea. Ei nu vor ramane in istorie ca niste persoane de succes, ca niste criminali, ei isi traiesc viata lor banala, monotona. Ei nu cauta sa fie ecunoscuti pe strada. Ei se vad ca simpli muncitori intr-o firma de pahare de plastic. Eu tot timpul vroiam sa fiu recunoscuta. Visam ca ma vor recunoaste, ma vor iubi, voi fi fericita atunci, dupa parerea mea aceasta era fericirea atunci, sa ma recunoasta pe strazi, sa am fani. Noi devenim ceea ce ne gandim. Nu tot timpul insa devenim ceea ce cu adevarat ne dorim. Eu am vrut sa fiu iubita de lume dar nu urata. Am vrut sa ma apere politia dar nu sa ma fugareasca. De ce parintii, rudele, prietenii ne strica dorintele noastre sincere? De ce strica peretii ce noi ii construim? De ce ne spun ceea ce dupa parerea lor este bine, ei doar nu stiu ce ne trebuie, ce ne place, asai? Asai... Ma intrerupe din meditarea la aer rece telefonul.
-Te ascult, Oswald, spun indiferenta asezandu-ma pe scaun.
-Imi trebuiesti in cabinet. Urgent. Ai la dispozitie 10 minute sa ajungi la mine.
-Si daca refuz?
-Draga, tu nu poti refuza persoanei ce stie despre tine totul. Cand refuzi gandestete la urmari. Poate intamplator mama ta nu va supravietui pana la nunta, sau ceva de genu.
-Deja sunt pe drum.
Inchid si alerg prin parc spre cladire. In parc vad toata familia lui Lucy.
-Unde te grabesti, Helly? ma intraba Joker imbratisand-o pe Harley cat timp Rose si Jerome vorbeau pe o tema a lor si Lucy asculta muzica.
-Pingu ma cheama urgent si nu pot sa intarzii, spun si continui sa alerg.
-Batranul te terorizeaza cred ca cu chemarile lui non-stope, striga Herley si eu ii zambesc.
Ajung in 5 minute la usa cabinetului si intru transpirata. Acesta sta la fereastra si nici nu ma priveste. Sunt niste foi pe masa. Ma asez pe scaunul de la masa si astept.
-Tu esti cel mai drag lucru ce am, scuze ca cateodata ma enervez prea tare si te lovesc. Sunt necontrolabil. Esti ca fica mea, vreau sa te educ foarte bine. Mostenirea mea va fi a ta, vei conduce Gothamul. Ce sa zic, tu deja ai pus Gothamul pe genunchi. Esti o comoara, o minune. Scuze de toate aceste abuzuri de violenta, ru nu vreau sa-ti fac rau. Dupa moartea mea tu vei ramane sefa.
-Pingu, nu-i nimic. Sunt obisnuita sa primesc bataie. Doar te rog, nu mai incerca sa ma bati.
-Esti prea buna pentru un killer. Esti libera, vanatoare de oameni.
Ii zambesc si plec din cabinet. Apune soarele deja. E timpul sa plec acasa si sa astept ca Jerome se va razgandi sa-l omoare. Eu nu pot sa-l omor, el este prea scump prntru mine. La iesire observ baietii lui Jerome si Joker. Intra in cladire si incep sa impuste in pod. Ma pun sub masa langa secretara.
-Fetele cochetele, unde sunteti ascunse? Noi vrem sa va luam pe cateva, sa va aratam lumea adevarata.
Aud unii pasi ce se duc la ascensor si pasi ce se indreapta spre masa. Brusc ma ia de par un barbat si ma duce spre o masa unde imi leaga mainile si gura. Cat de rapid pot sa ajunga familia lor acasa ca sa se schimbe si sa vina aici?
-Sefu ne cheama la el, spune unul din ei si vine la mine. Cu ea ce facem?
Se apropie de mine iar eu ii dau un cap in nas si il imping cu picioarele de mine. La celalalt il lovesc cu scaunul de care eram legata, ce prost trebuie sa fii ca sa legi mainile de scaun dar corpul jertvei nu. Inca cinci barbati si sunt libera. Scaunul ajuta des mai bine decat se poate. Imi rup izolenta de scaun si fac roata peste barbatul ce alearga spre mine si ii sucesc capul. Ii iau pistolul si impusc pe doi, patroanele sunt rare ori ce la el? Arunc pistolul in altul si se deconecteaza. Alerg pe scari de ultimul. Incearca sa ma ia de picioare dar primeste cu piciorul in fata. Ma sa jos de pe picioare dar scap de el cand il lovesc cu capul de perete de beton. Ii iau armele si ma ridic la etaj unde este totul pustiu. Merg spre cabinet si deschid usa cu piciorul.
-Ce naiba inseamna asta?! Am spus nu. Nu inseamna nu!
-Helena, ce bine ca ai venit! Ei...
-Taci! Helly, de ce esti aici? intreaba Jerome. Nu incurca sa omor primarul.
Ma apropii de el si il lipesc de perete soptindu-i.
-Eu aici decid cine va muri astazi in oras sau cine va trai.
Iau pistolul incarcat cu toate 5 patroane si pun la tampla lui.
-Nimeni nu va indrazni sa ma atinga.
Il impusc si arunc pustolul pe podea. Am noroc ca tot timpul port manusi, absolul peste tot.
-Baietii vostri tot timpul sunt asa de usor de omorat?
Ma privesc uimiti si eu zambesc si plec din cabinet.
-Helena! Stai! ma ajunge din urma Jerome si ma ia de talie. Poate vrei sa privim un film sau ceva de genu? Eu am descarcat un film interesant.
-Poate, daca vei reusi sa vii repede, te voi primi, daca nu, nu.
-In cinci minute sunt la tine cu laptopul. Acum prefate ca esti retinuta de noi, spune si ma ia de gat.
Iese afara si cu pistolul la tamplele mele ameninta politistilor. Ma arunca pe asfalt si sare in masina lui Joker pornita. An refuzat sa dau marturie din cauza "socului". La fel si ceilalti muncitori din cladire. Ajung acasa si la usa deja ma asteapta Jerome cu laptopul in mana.
-Tie iti este usor, ai venit acasa, te-ai schimbat si ai venit aici. Eu jumatate de ora am explicat ca nu pot sa-mi amintesc nimic despre tine la moment. Poate maine sau saptamana viitoare.
Deschid apartamentul si el isi pune laptopul pe masa dupa sar la el in brate si il sarut pasional. Ne intrerupe telefonul meu ce il urasc.
-Nu raspunde, imi spune el aproape tot dezbracat.
-Mama, spun privind ecranul telefonului. Trebuie sa raspund. Asteapra cinci minute si gata.
Se pune pe marginea canapelei iar eu raspund infuriata un pic.
-Mama, cred ca aceasta este ceva serios.
-Tu l-ai omorat pe Pinguin?
-Era lucru in grup daca aceasta te va linisti. Vei avea minua un invitat la nunta, mare scofala.
-Adica el te batea, el era prea bolnav la cap si deja batran. Maine iti trimit invitatia la nunta si in ce culori va fi nunta.
