Gotham Volumul Nr.I

Zombie

Ma trezesc pe la amiaza de la razele soarelui ce imi prajesc ochii. Ma ridic inca somnoroasa si imi aleg niste haine cu care sa ma imbrac. Imi iau ceva simplu si merg in baie sa imi revin dupa cea mai lunga adormire a mea. Trebuie lui Thorny sa ii spun sa mai faca asa ceva.

Imi pun gluga si merg dupa manusi. Ma cobor spre bucatarie si imi fac cea mai puternica ceasca de cappucinno din lume. Toti stau in camerele sale, cred ca, si isi pierd timpul in jocuri. Ma cobor cu ceasca fierbinte in subsol pentru a lua aparatura necesare de antrenarea cu arcul. In sala Rose cu Lucy se antreneaza.

-Salut, somnoroasa. Cum ai dormit?

-Excelent, ii raspund lui Lucy si iau toate sagetile si arcurile de ieri capturate. Danielle, poti sa imi faci niste pastile de acestea? Te rogggg.

-Voi incerca in timpul liber.

Imi pune si sagetile cu arcul meu pe umar si ii zambesc sarcastic. Merg in gradina dintre cladirea principala si locul unde vara mancam si pur si simplu stam la umbra. Tabla enorma de dart este la o distanta de 25 de metri de locul unde ochesc. Iubesc sa ma joc cu sagetile in timpul liber. Le fac singura, la fel cum fac multe cutite, bombe, stelute, pumnale, sabii si patroane. Pe toate armele ele este gravura "Death". Fac o analiza a arcurilor si a sagetilor. Sagetile mele sunt facute din microlattice, cel mai usor metal din lume, pe cand sagetile lor sunt facute din lemn nu prea calitativ. Arcurile lor sunt prea grele pentru unele persoane ce iau pentru prima data in mana arcul dupa mult timp si inca nu s-a obisnuit cu greutatea lui. Al meu e considerabil mai usor si rezistent la lovituri dand un plus inca in lista de plusuri a arcului meu, poti sa il folosesti ca pe post de arma cu care bati diferite persoane.

Las jos arcul meu cu sagetile mele si trec spre armamentul lui Green pipaind fierul rece. Imi pun tolba cu sageti in spate si ridic incet arcul. Tintesc in centru, intinzand cablul subtire cu sageata. Centru. Fac un cerc mare pe tabla cu sagetile lui Green. Las jos tolba goala si arcul si iau cele a lui Red. Despic sageata lui Green cu sageata rosie si dupa fac un cerc mai mic. E timpul sa le folosesc pe ale mele.

-Salut, glasul lui Damian ce e si suparat si vesel ma dezbate din meditarea mea intensiva.

-Salut. Ce faci aici?

-Am venit sa iau sagetile la aia doi. Sunt foarte enervati toti, mai ales tata. A spus ca te va da in Arkham.

-Din cauza lui Jason?

-Si da, si nu. Jason e in stare grava, dar ii va fi bine in scurt timp. E enervat ca tu il faci de rusine si slab in fata altor raufacatori. El vroia sa te protejeze, insa deja ii este in gat de tine. Tu nu mai esti in ochii lui fiica, ci raufacatoare nebuna.

-Nu prea cred ca va putea asa ceva sa faca cu mine. El e slab, la fel ca ceilalti.

Despic sageata rosie si se primeste o floare frumoasa.

-Iti dau acus sagetile lor. Nu sunt de folor. Ale mele sunt mai bune decat toate.

Merg si iau toate sagetile de pe tabla, chiar si cele despicate.

-Spune-le ca doua rosii raman la mine deoarece sunt cu sangele meu. Iar acestea sunt ei daca vor incerca inca o data sa ma atace, ii arat sagetile despicate si le pun in tolbele cu celelalte.

-Pa, Helly.

Se intoarce sa plece, insa il iau de gulerul maioului.

-O sageata de-a mea e la tine, Damian. Esti inca fara experienta de a ascunde lucrurile mari. Pentru prima data ti-o cadonez.

Imi zambeste scurt cat timp imi iau lucrurile mele si merg langa el.

-E straniu ca nici un om nu este in oras. Nici ieri, cand nu era atat de tarziu.

-Acesta este Gotham, Damian.

-Eu de la bombardarea Gothamului nu prea am vazut multi oameni. Cablurile electrice sunt roase cu dintii.

-Daca nu te grabesti am putea lua masa impreuna si sa ne clarificam cu aceasta.

-Sunt inca liber astazi.

Ii deschid usa din fata casei si el intra si lasa arcurile cu sagetile in mainile lui Annette dupa ce eu i le las.

-Annette, mie salata greceasca, o bucatica de vita prajita, si la desert voi vrea un sorbet de fructe de padure. Domnisorul va dori...

-Tot aceeasi ca si ei.

"Imediat."

Ne coboram in subsol unde e doar Danielle ce nu ne prea observa.

-Salut, ne spune dupa cateva minute si il examineaza pe Damian. Salut, micutule. Eu sunt Danielle. Tu cine esti? spune cu blandete un pic aplecandu-se pentru a fi mai aproape de inaltimea lui.

-Ea tot timpul e asa? Sunt dezamagit de tine, Helly. Ai doar persoane nepotrivite in jurul tau. Eu sunt Damian, fratele ei.

-Wow, am crezut ca nu ai frati, parinti si alte rude.

-Am patru frati si o sora trebuie sa se nasca. Trei sunt infiati de tatal nostru, iar doar noi salvam arborele genealogic prin prezenta noastra.

-Marisoara familie, spune Danielle si trece inapoi la holograma calculatorului enorm.

-Inca nu ai vazut toti verisorii nostri, spune Damian si se uita la mine. Sunt asa de ticniti si de multi. Sa trecem la treaba.

-Noi avem despre persoana ce ai cerut-o multa informatie si e complet nefolositoare pentru un erou. Nu inteleg pentru ce...

-Danielle, o sustrag prin intonatia mea apasatoare. Noi avem o problema. Credem ca ceva e in neregula cu orasul. Nu merg oameni pe drum.

-Nu fi sarcastica, imi spune Damian, eu serios vorbeam de aceasta.

-Am fost sarcastica?

-Da, se simte in intonatia ta perfect sarcasmul, zice Danielle fixand privirea ei goala asupra mie, si acum eu nu am spus de sentiment ci de albul ochilor ce e albastru electric si fara pupila si iris. Putem vedea strazile daca sunt cu oameni grabiti sau nu. La ora aceasta deja incep sa vina acasa de la serviciu si scoala.

Apare camera strazii principale din Gotham ce era ambuteiata si noaptea, insa slab ambuteiaj in comparatie cu celelalte orase, si observam ca nimeni nu e. Masini parasite si hartii ce zboara pe toata strada.

-Acum devine interesant, spun si apropii imaginea spre o fereastra si observ bataie. Zombie nu exista, da?

-Se pare ca exista, Damian examineaza femeia alba la fata si cu bucati de carne rupte de pe ea. Eu asa si stiam. Mie nimeni nu imi credea. Trebuie sa salvam lumea. Unde sunt pistoalele? Si sagetile?

-Opreste-te, mic erou. Daca pur si simplu ii veti impusca ei vor muri, inclusiv si cei vii ce au devenit asa ceva, dar daca facem patroane ce lecuiesc de la aceasta boala. Noi si pe morti, si pe vii, ii vom aduce la normal, Danielle fuge spre laborator si ia un patron cu calmant. In loc de calmant sa fie medicamentul.

Ea deja vorbea cu Damian doar ce era entuziasmat de aceasta idee. Eu am ramas la holograma si priveam atent cum femeia rupe in bucati barbatul. Eu eram prea ocupata... Si nu am observat ca Jim doar asa si nu a fost gasit. El nu era in sicriul de sticla si nicaieri unde era sa vina in primul rand... Si aceasta inseamna ca el este ca si ei. Un monstru... Un zombie.