Gotham - orasul tuturor pacatosilor.
Intr-un oras la prima vedere simplu, se ascunde intunericul. Intunericul are si mostenitori, tot timpul, ce sunt mai buni decat originalul. O mostenitoare, mai infricosatoare ca moartea deoarece ea este moar...
-Pinguin?! Mama?! Nuuuuu! Aceasta este o aluzie a creierului pentru a-mi aduce aminte iar de ceva deprisos. Dadeti-mi drumul!
Se deschide usa salii unde sunt legata si il vad pe Rick impins de Jessica si Jerome. Ma priveste si dupa priveste in jur.
-Sunt incantat sa va vad, Oswald Cobblepot si Selena Kyle. Invierea va dat doar plusuri.
"Trebuie toti omorati. Elibereaza-te"
Observ ca nu mi-au luat armele din pantaloni, tot timpul am minimum un cutit cu mine. Iau cutitul de la spate si incet rod franghia de la scaun. Langa este o masuta cu intrumente chirurgicale. Rup franghia si fug sa iau foarfecul ascutit. Il strang tare in mana si incepe sa curga sange.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Helly, lasa foarfecele si haide sa vorbim linistit, fara arme, ca oamenii normali, aud vocea mamei ce vrea sa ma linisteasca.
"-Helly, draga, incearca inca o data saimpusti.
-Nu! Nu imivareusiniciodatasanimeresc in tinta! Eu nu suntDeadshot si nu voiputeaniciodatasafiuca tine, mama!
Incepsaplang si fug spreuncopac din margineateritoriuluinostru. Mama vine si seaseazalanga mine.
-Rosa, eucredin tine, spune mama si imistergelacrimiledupaimbratisand-o strans cu manutelemelescurte"
Creierul parca este apasat de ceva si simt durere insuportabila. Scap foarfecele si pun mainile pe tampla apasand tare ca sa-mi treaca insa doar dupa o minuta sau doua durerea pleaca.
-Creierul ei moare cu cat isi aduce mai mult aminte, il aud pe Rick. Sunt multe amintiri bazate pe convorbirile cu oamenii. Cu asa tempou ea va inebuni concret, in sensul propriu al cuvantului, eu doar am lasat-o fara durere si am facut-o cine tindea sa fie, masina de omoruri. Durerea este provocata de creierul ce fara sa vrea se schimba radical din cauza amintirilor.
-Nimic nu se poate face? intreaba Jerome si mama in acelasi timp. Tot timpul exista o sansa de a intoarce totul.
-E o metoda experimentala. Eu pot sa incerc insa nu dau o garantie de 100% ca ea isi va reveni la loc. Poate deveni mai rau. Ea poate...
-Eu pot muri, spun de parca e un lucru obisnuit pentru mine, si da, e un lucru obisnuit pentru un raufacator. Accept. Daca mor, nu il omorati.
Ma urc pe masa si ma pun comod. Fie ce a fi cu mine. Ma leaga mama cu lacrimile in ochi si eu ii examinez fata.
-Stii, eu nu regret ca mi s-au sters amintirile, insa amintirile cu tine eu nu vreau sa le uit. Ele tot timpul imi aduc zambetul pe buze, ii spun si zambesc ea sarutandu-ma pe frunte.
-Totul va fi bine, Helly.
"O ajut pe mama saajungaacasainsangeratade la rana in umar. Totul e in sange si euintru in panicafiinddoar o adolescentade 12 ani.
-Mama! Ititrebuie la spital! Totul e in sange! Doamne! Eu nu pot saiti scot patronul din umar! Dacaveimuri?!
-Totulvafi bine, Helly, imispune si zambeste. Tu teveidescurca. Eucred in tine. "
Strang ochii pentru a opri durerea insuportabila si dupa observ ca mama e dupa de Jessica afara si dupa raman in camera aceasta doar cu Pinguin, Jerome, Jessica si Rick.
-Procedura e dureroasa si repet...
-Hai odata deja.
Respir adanc cu cureaua in gura si simt cum se ating pernutele aparatelor la tamplele mele. Tip de durere si dupa...
*Jerome*
Ea tipa de durere si dupa se deconecteaza. Doctorul se opreste si grabit isi scoate manusile si pune mana la gatul ei, la mana si dupa pune urechea la pieptul ei ce se pare ca nu mai respira.
-Ea... Nu se bate inima la ea. Trebuie de facut masaj al inimii.
Face ceva timp masaj cat privesc uimit neclipind. Ia aparatul ce porneste inima prin electrocutare si dupa un timp de frecare impinge in pieptul ei electricitatea.
-Ea... Ea... Imi pare rau... Eu nu am vrut sa o omor...
Jessica ma priveste ingrijorata cand eu ma apropii de ea.
-Ea nu poate fi moarta. Ea e moartea pentru oameni! Ea nu poate muri! Ea nu poate muri!
Incerc sa fac masaj al inimii pana cand ma ia Pinguin.
-Ea e moarta, baiete. Imi pare rau ca iubita ti-a murit insa... Deja nu poti intoarce nimic.
-Poti! Cum tu si mama ei au inviat? Cum Batman, Joker, Harley, toti au inviat minimum o data?! Ea tot va invia! Sunt sigur! Trebuie de gasit doar o metoda!
Iesim in coridor unde sta mama ei si ne priveste ingrijorata.
-Helena... Ea... vreau sa-i spun ca e moarta insa nu pot.
Ea ma intelege si alearga in sala unde o aud plangand. Pinguin ne impinge afara si ramane cu Selena. Decid sa-i sun tatalui ei, trebuie sa stie ce s-a intamplat. Astept minute lungi si aud glasul de baiat tanar raspunzand.
-Tata nu este la moment, eu sunt fiul lui, Damian, puteti sa imi lasati mie mesaj iar dupa el va va telefona.
-Damian, spunei tatalui ca... Fica lui e... E moarta... Helena e moarta, spun disperat.
Tace o minuta si aud cum smiorcaie in receptor.
-Ii vei transmite asa ceva?
-Da, spune abia abia. El incurand va va telefona.
Inchide telefonul si o observ pe Jess privindu-ma atent. Ajungem in apartamentul meu si incep sa sparg tot ce vad.
-Nu o vei invia cu asa metode, imi spune calma. Trebuie sa gandim ce putem face.
-Eu nu stiu, nu stiu, nu stiu! Eu. Nu. Stiu. Nu am idee ce trebuie sa facem ca sa invie, spun si sparg paharul cu bautura din mana ei in perete. Noi nu putem sa lasam acest lucru in pace, ea nu trebuie sa moara.
-Am o idee...
-Zii mai repede.
-Groapa lui Ra's al Ghul. Pe Jason, Red Hood, l-au inviat cu asa metoda, pe White Canary tot asa, pe multi...
-Doar luam acordul mamei ei si gata, ne pornim. Pregateste-ti bagajele.