Gotham Volumul Nr.I

Nu exista idealul

Arsurile ma omoara. Niste cioburi de sticla au nimerit in carnea abdomenului ce este mancata de durerea arsurilor. Stau in jurul mesei de operatii niste persoane si imi refac corpului meu intr-o stare ideala...

Flashback

Imi iau costumul de Death si sa inceapa circul de animale salbatice! Ma ridic pe acoperisul cladirii lui Pingu ce oficial e deja a mea si privesc minute lungi tot orasul. Frumoasa priveliste, nu minciunesc. Dupa ce gust din aerul rece a diminetii ma cobor la cabiletul cu aparatura pentru bombe. 6 bombe. Televiziunea este sub controlul meu si pornesc camera ce ma arata pe toate televizoarele orasului. Respir adanc si sa incepem, baieti!

-Salut, Gotham! V-a fost dor de mine? Mie foarte! Am sa va spun doua noutati!Una buna si alta rea! Cu care sa incepem? Cu cea rea. Noi toti vom muri peste aproximativ o ora! Dar cea buna este ca vom muri impreuna, micii mei sclavi! Sunt 6 bombe in Gotham ce in urmatoarea ora vor face din Gotham doar praf. Eu apas pe primul buton. Aveti la dispozitie, eroi ai Gothamului, 10 minute pentru a salva de o bomba o parte a orasului. Eu nu am idee unde e si nu imi pasa! rad nebunatic si dupa cu zambet diabolic sub esarfa privesc in camera. Ne mai auzim.

Inchid camera si incerc sa aflu unde sunt nenorocitele bombe si Jason, am avut un plan bine structurat de a indentifica unde va fi el cu satra lui. Hainele lui sunt in microcipuri ce se pot descoperi cu microscopul sau cu lentilele mele de vedere super buna. Si masca lui de Red Hood e cu microcip. Mama tot are microcip in haine, ea este mai proasta decat mine si cand " am fost cu calmante doborata" m-am trezit cu o ora inainte de zarva aia cu doza mare de calmant si am pus in hainele ei microcipuri. Dupa am venit inapoi in pat si mi-am injectat o doza slaba de calmant. Ce slabi la minte sunt rudele mele... Oare de la cine am asa creier? Tata? Poate, dar mai mult nu decat da. Mama este inafara orasului. Bravo... Jason alearga prin oras cu grupul lui de prosti/rudele mele masculine. Bombele nu au numar. Ele se pornesc automat pe rand la ora 01:00 p.m. si diferenta dintre fiecare buhnire a bombei este de 10 minute. Acum este 01:02 p.m. si langa cladirea unde ma aflu este o bomba. Pana ce ea nu este pornita. Nici sa opresc cronometrul nu pot! Ok... Liniteste-te! Nu pot! Eu mor, intelegi? Daca ceva si eu mor cu tine. Eu sunt in mintea ta doar! Trebuie ceva sa facem! Sun-o pe mama ta si i-ati adio. Da... Eu stiam la ce merg cand am acceptat sa pornesc bombele.
01:10 p.m. Se aude o bubuitura si pe obraz cade o lacrima. Acolo eu am invatat. Dupa o minuta ce privesc in fereastra merg la harta cu bombe si... Urmatoarea este langa cladirea unde sunt... In alta parte a etajului... In cladirea unde sunt... Iau telefonul si ii sun mamei culcandu-ma pe podeaua rece.

-Helly! Esti in siguranta?

-Da, mama, spun inecandu-ma cu lacrimi. Esti in Metropolis?

-Da, sunt la Lois Lane. Unde esti?

-Cate luni ai de sarcina? 4?

-De unde stii? Unde esti?

-Am facut un test mic cu periuta ta de dinti. E fata... Pot sa iti propun un nume fiicei tale... Helena. Ea va deveni fiica cu care te vei mandri. Ea va fi eu doar ca mai buna. Te rog... Spune-i ca eu, Helena Rosa Wayne-Kyle, as fi fost o sora minunata... Cred ca ma descurcam sa o duc la scoala si sa o pazesc de baietii rai, spun si rad printre lacrimi. Imi pare rau ca te-am dezamagit. Eu am vrut sa fiu cu tine tot timpul... Si cu tata... Eu am vrut sa fim fericiti! Totul am stricat prin comportamentul meu prostesc! Sunt o proasta, mama! Eu acum voi muri tot de la prostia mea... Fii fericita, mama. Sa ii povestesti lui mica Helly doar de bine despre sora ei. Nu te desparti de tata, el este un tata de treaba si eu aceasta incercam sa neg doar ignorandu-l. In aceastea doua minute ramase din viata vreau sa iti spun ca te iubesc din tot sufletul. Adio, mama... Cea mai buna mama din lume.

Inchid telefonul si vreau sa imi scot esarfa, dar... Aud cum... Booom... Aud cum peretii cladirii se darama si sunt gata sa imi infrunt moartea. Flacara incearca sa intre in cabinetul unde stau si imi dezactivez toate capacitatile esarfei si ma ridic in picioare. Flacara patrunde in camera. Incet incep sa simt cum mor. In ultimul moment inainte de a intalni moartea ma ia cineva si alearga cu mine spre ferestra. Sare cu mine in brate pentru a ma salva, dar am deja rani mortale pe corp si esarfa e plina cu dioxid de carbon.

Flashback

Deschid ochii abia abia si observ ca nu sunt la spital. Serios? Acum imi vor scoate rinichiul sau alte organe? Masca cu aer ma ajuta sa respir si eu vreau sa ma ridic, dar durerea ma doboara.

-Stati cuminte, domnisoara. Inca un pic si termin sa va dezinfectez si pansez rana aceasta. Organismul dumneavostra este foarte puternic. Nu am crezut, daca cinstit, ca veti supravietui.

-Ce data este astazi?

-Ati fost in coma timp de o saptamana. Ranile celelalte au fost usoare, dar aceasta este in stare mai grava. Am scos cioburile ieri de sticla si astazi iar dezinfectez si schimb pansamentul la rana. Gata. Merg sa le spun ca v-ati trezit.

Alfred imi pune plapuma pe mine si se duce din pestera lui tata unde este si patul meu. Imi scot masca. Tusa ma ataca si din ultimele puteri mi-o pun la loc. Respiratia revine la normal. Pe un dulapior de langa pat stau niste foi. Le iau si privesc atent. Desenele lui Damian. Placut...

-Helly!

In brate sare Damian si imi apasa pe rana, insa tac si rabd.

-Damian! Ii faci dureros sorei! spune cu un glas ingrijorat tata.

-Lasati-l, spun abia abia si il imbratisez mai tare si simt cum pansamentul e ud de la sange. Mersi de desene, Damian. Aceasta a fost tratamentul meu de baza, spun cu greu deoarece fiecare cuvant imi provoaca durere la plamani si parca raman fara aer.

Se da jos si astup plapuma cu sange. Alfred ia vata si vrea sa ma panseze iar, insa eu refuz.

-Eu singura ma descurc. Ati dezactivat bombele?

-Da, spune tata si zambeste. Mai greu a fost cu starea ta. Tu primesti doze critice de calmante, fumezi si bei? ma intreaba ai eu dau incet din cap afirmativ. Cand iti vei revine cu sistemul respirator la normal, atunci vom vorbi despre comportamentul tau si obiceiurile rele. Un tata nu poate sa ii permita fiicei sale sa fie in asa stare deplorabila.

-Eu eram la naiba sa mor de la telefonul tau!

Cu ochii in lacrimi mama ma imbratiseaza si ea smiorcaie usor.

-Niciodata sa nu mai faci asa ceva.

Soapta ei ma face sa tresar. Dupa ceva timp eu sunt mutata in alta camera. Picioarele au avut niste rani grave si inca muschii nu sunt refacuti pentru a merge si de aceea am fost dusa in brate de Richard Grayson. Ma aranjeaza mama si dupa zambindma priveste.

-Helly simtea ca esti in pericol si m-a facut sa am dureri de burta. Ea te iubeste, spune mama si eu zambesc.

-Ea va fi mai buna decat mine deoarece o va educa un tata minunat si o mama si mai ceva.

-Mersi de compliment, dar nu prea cred ca sunt intr-atat de bun, spune tata la usa si chicotesc. Toata saptamana la usa a stat un roscat.

-Poate sa intre. El e Jerome.

Jerome dupa cateva minute intra si ramanem doar noi doi in camera.

-Mi-am facut griji! De ce ma faci sa ma simt ca un erou?

-Niciodata nu te-ai gandit ca poate esti erou?

-Eu sunt raufacator, insa pentru tine voi fi erou.

Se apropie de mine sa ma sarute, dar il iau de gat si imi infing ghiarele in pielea lui de la gat.

-Unde e Jerome?

-Am crezut ca niciodata nu iti vei da seama ca de ceva timp el nu este. Eu sunt...

Isi scoate holograma si...

-Salut, Death. Eu sunt Huntress! Sunt tu doar ca de Earth 2. Si eu acolo omor raufacatori. Eu acolo sunt erou, ca si Red Hood. Anti-erou. Si ghici pentru ce am venit pe Earth 1, pe planeta aceasta?