Trebuie sa traim in prezent. Nu trebuie sa ramanem in trecut

55 11 0
                                    

Tusesc pentru a scapa de apa din plamani. Sunt toata uda si rochia s-a lipit de corpul meu strangandu-mi tot din mine. Ma las pe spate dupa tusa si privesc spre Jerome ce ma priveste speriat.

-Esti nebuna?! Tu puteai sa mori!

-Ma urmaresti? intreb ridicandu-ma de pe pamant.

-Eu... Nuuuu... Eu doar... Da, te urmaresc, si ce acum? Eu te-am salvat de la moarte!

Ma ridic in picioare si dupa ce ma scutut de pamant il privesc atent timp de o minuta.

-Poate eu nu vroiam sa ma salvezi! De ce ma salvezi tot timpul cand sunt gata sa infrunt moartea?! De ce?! Eu poate vroiam sa mor! De ce m-ai salvat?!

-Ca te iubesc, proasto! Eu nu pot sa permit sa mori! Stiu, niciodata nu vom putea fi impreuna, insa aceasta nu imi interzice sa te iubesc!

-Eu iti interzic... Nu merita sa iubesti asa persoana ca mine deoarece toti ce ma iubesc au un sfarsit tragic. Data viitoare nu ma salva, sper ca se va implini dorinta mea de a muri.

-Nu, eu voi continua sa te salvez de moarte...

-Tu nu esti erou, Jerome... Tu esti raufacator. Tu trebuie sa te bucuri ca concurenta ta vrea sa moara si in general trebuie sa te bucuri de moartea cuiva! Mai ales a unei fete iubite de tot orasul...

Imi iau pantofii de la lac si telefonul aruncat langa un tufis si merg din poiana aceasta urata. Ma suna mama...

-Urgent! Te astept acasa.

-Pot sa ma schimb?

-Nu. Acum!

Imi inchide telefonul si eu merg grabita spre conacul lui tata. Deschid usa grabita si observ ca din rochia mea inca curge apa. Minunat! Pe canapea stau baietii si tata cu mama si ma privesc uimiti.

-Ce s-a intamplat? ma intreaba mama.

-Am incercat sa ma inec. Nu s-a primit! Ce urgenta a fost?

Mama se ridica de pe canapea si eu raman in picioare langa ea.

-Selena, noi ne grabim, spune tata nervos si inteleg ca nimeni nu stie nimic.

-Eu... Eu sunt insarcinata!

Mama tipa fericita si tata o ia in brate cat timp eu uimita privesc in prejur. Reactia mea este la fel ca si a baietilor. Imi amintesc de o seara cand Jim povestea despre viitorul nostru... Copiii ce alearga prin curte cat timp eu stau si scriu o carte depre viata mea plina cu aventuri. Seara el vine de la munca si la cina imi povesteste despre o zi de munca banala a lui. Dupa ce le citesc copiilor povestile de seara vin in dormitor si ii zic ca vom avea inca un copil.

-Helena, aud strigatul mamei si vin inapoi spre realitate.

-Da?

-Am vrut sa iti propun sa traiesti aici... Nu trebuie sa traiesti singurica si noi suntem o familie.

-Eu plec peste cateva zile de aici, spun rece. Si voi trebuie sa plecati de aici.

-De ce?

-Gotham va fi bombardat, spun si dupa inteleg ca am spus planul meu ideal de a arata intregii lumi ca raufacatorii sunt mai puternici ca Dumnezeu.

-Ce?! Vrei sa distrugi orasul? Nu!

-Nu doar eu vreau aceasta. Nu ai observat ca deja raufacatorii au disparut. Am ramas eu, ce va impinge manerul cu pornire a bombei, si Harley, persoana ce pune bombele la acest moment. Maine deja totul va fi gata. Toate persoanele dragi raufacatorilor sunt deja in afara orasului. Sper sa nu fie nevoie sa muriti aici.

Gotham Volumul Nr.IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum