Capitolul 35

10.6K 700 210
                                    


— Vali?

Da, ea era. Inima Ralucăi se sfărmase în mii și mii de bucățele când cei doi s-au îmbrățișat cu atâta patos, fără ca cineva să-și mai dea seama că se mai afla cineva cu ei

—  Vlad, murmură Valentina printre lacrimi atingandu-i fața de parcă nu era sigură că era real. E-eu.. Nu știu cum să-ți spun...

Dar Vlad nu o mai lăsase să sufle nicio vorbă. O strânse si mai mult în brațe și își lipi buzele de ale ei. Uitase complet de existența Ralucăi, dorul de Valentina se descărca în acea seara. Se simțea împlinit? Pentru că asa se observa.

— C-ce faci? reuși și Vlas să-i vorbească. Unde ai fost în tot acest timp? De ce ai plecat? De ce m-ai părăsit?

— Știi foarte bine de ce. Viața mea se scurgra tot mai mult, iar Ramon m-a manipulat și jucat pe degete. În tot aces timp am fost chiar sub nasul tău. Am așteptat, iubitule! Am așteptat să te întorci, să vii să mă iei din mâinile lui... Dar am așteptat în zadar.

Vlad o privea atât de emoționat și îngrijorat, cum nu a privit-o niciodată pe Raluca. Oare chiar o iubea? I-a spus că vrea să o vadă fericită, din această scenă pe care o făcea Valentina, ce anume trebuia să o facă fericită din toată această întâmplsre? Dar era clar că Vlad uitase complet de ea.

—  Îmi pare rău, mormăi Vlad încă cu mâinile pe fața ei. Îmi pare atât de rău... Dar crede-mă că țin enorm de mult la tine.

Oprește-te, Vlad. Te rog, oprește-te! țipă Raluca în subconștientul ei.

— Așa de mult încât ai decis să mă uiți, să mă lași...

Face pe victima, Vlad îi vorbește și mai frumos. Nu face asta, Vlad...

—  Nu înțelegi? Trebuia să scap de gândul acela groaznic că fata pe care o iubeam m-a părăsit așa, pur și simplu.

Valentina îl sărută din nou, iar el îi răspunde la sărut încântat. Ținea la ea.

Hai, Vlad. Întoarce-ți privirea și către mine. Măcar puțin să-ți aduci aminte sunt și eu aici. Ia-ți mâna de pe ea, uită-te!

Dar nu se uitase. Era prea preocupat să o sărute pe Valentina, era prea ocupat încât să se mai gândească și la Raluca.

I-am zis că-l iubesc. Cum ai putut fi atât de naivă? De ce nu te înveți minte? Iubirea, fericirea, împlinirea nu sunt pentru tine! se certă Raluca singura în timp ce se retrage și le lasă moment de intimitate. Nu v-ați fi dat seama sunr acolo, dar nu mai pot privi. De ce, Vlad? De ce, Raluca? De ce te îndrăgostești de toti neisprăviții? De ce îți complici viața când poți avea una bună, simplă?

ResentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum