Resentimente

Capitolul 58

Fata chiar vrea să și-o tragă cu Vlad Mondragon, fotbalistul celebru.

Voia să vadă cât de cinică putea fi. Mama ei oare știa ce făcea fiica ei? Ce fantezii avea? Își apropie buzele mari și date cu un ruj roșu extrem de aprins de ale lui. Vrea să-l sărute, iar Vlad nu reacționează în niciun fel. Dacă i-o tragea ei, sau unei păpuși glonflabile sau ei, era același lucru. Ea era pe cale să-l sărute, mușcându-și buza de jos pervers.

- Ia-ți ghearele de pe el, mucoaso!

Se face liniște. Reporterii, fanii, ziariștii, prietenii și toatr persoanele care se aflau acolo se întorc cu privirea spre vocea amenințătoare. Vlad stă nemișcat câteva minute, apoi se ridică cu greu, de parcă era amorțit. Face ochii mari cât cepele și o dă pe adolescentă laoparte.

În fața lui se afla cea mai frumoasă fată din lume. Fata pe care a așteptat-o atâta timp. Avea părul lung, ultima oară când a văzut-o avea părul scurt până la umeri. Purta o pereche negri de soare ce l făcea să pară foarte matură și...atrăgătoare. Nimeni nu o recunoaște în afară de el. Avea părul prins într-o coada sus, ondulat spre vârfuri. Buzele îi erau tot mărunțele, dar avea un luci de buze rozaliu ce îi dădeau un aspect natural. Și, Doamne...avea un ten impecabil. Nu putea să vadă dacă avea vreun fard, dar nu părea. Nu mai avea niciun coș, doar niste urme pigmentare foarte slabe pe obrăjorii rumeni. Fața o avea tot micuță și atât de simpatică, încât îi trecu prin cap să se ducă și să-i prindă mânuțele în palmele sale. Corpul nu-i mai era la fel de slăbuț avea un corp perfect, și la naiba, prea perfect! Sânii îi mai crescuseră, se vedea prin ia vișinie ce o purta. Iar blugii tot de aceeași culoare, îi scoteau in evidenta picioarele frumoase. Ar fi vrut s-o privească și de la spate...

- Tu cine ești, mă rog? își face un curaj prostesc Maria și se așează în fața ei. Eu am pus mâna prima pe el, așa că valea, parașuto.

Vlad vrea să intervină, însă fata perfectă din fața lui începe să râdă nostalgic. Șușotelile încep ca un val asupra lor. Toți se întrebau cine e fata, până când își dă ochelarii jos și spune:

- Zici că ești prima? întreba fata sarcastică. Atunci afla că tipul ăsta e al meu de trei ani.

Deși Vlad știa că ea este Raluca, celorlalti le-au luat ceva până să-și dea seama. Maria se încruntă, dar este dată laoparte de Vlad ce, dintr-o secundă, o ia pe Raluca într-o îmbrățișare flămândă. O strângeala pieptul său puternic. Raluca îl strânge și ea, reporterii încep să facă poze disperați, ceilalți nu știu ce se întâmplă, Ale și Roxy abia acum știau dat seama și nu le venea să creadă.

Vlad se retrage din îmbrățișare, o privește câteva secunde, apoi o îmbrățișează din nou. Ea zâmbește, la naiba! I-a fost atât de dor de ea, era atât de frumoasă când zâmbește...

- Raluca! strigă în cor Ale și Roxana și sar și ele pe ea, dându-l laoparte pe Vlad, însă el o tine încă de mână, holbandu-se la frumoasa lui iubire. Credeam că..., la naiba, credeam că ai murit.

- Ne-a fost atât de dor de tine! murmură Ale în timp ce o amețește cu îmbrățișări.

Băieții din grup încă sunt luati prin surprindere de apariția fetei. O fată ce arăta a milioane. Raluca slăbănoagă, cu părul scurt si lipsit de vreun farmec, cu fața plină de acnee, fata timidă și speriată de lume, apare dintr-odată mult mai plinuță, cu forme apetisante. Părul îi era mult mai bogat, luminos și plin de volum, tenul îi este curat. Indiferent de culoarea pielii, ea era frumoasa. Nimeni nu putea să nege că era mult mai frumoasă.