Resentimente

Capitolul 62

- Mi-a fost dor de tine, Raluca... M-a luat valul, eu... Nu mă așteptam să te mai întorci vreodată. M-am obișnuit ca persoanele la care țin să plece. Tu știi asta...

Raluca înghite în sec. Se foiește pe bancă agitată și se ferește de privirea lui Jeff. Dacă Vlad afla că a fost sărutată de prietenul ei, nu avea să iasă bine. Încă era șocată, nu se aștepta vreodată la așa ceva din partea lui Jeff.

- Simți ceva pentru mine? întreabă ea cu vocea subțire și joasă. Pentru că dacă el simțea ceva pentru ea, lucrurile s-ar complica destul de mult, și-ar fi pierdut un bun prieten și ar trebui să se îndepărteze de el.

Jeff ezită să răspundă. Își privește tenisii pierdut apoi își ia foaia, pensula și paleta și își continuă arta. Raluca credea că nu avea să-i răspundă, însă peste câteva minute bune vocea i se aude:

- Simt ceva. Dar nu știu ce. Nu știu dacă e acel gen de iubire... Mă simt atras de tine. Încă de când am vorbit prima oară. M-am simți atras de sufletul tău, vorbeai frumos despre ceilalți, iar despre tine cel mai urât. Voiam să te ajut.. Nu știam că am sentimente pentru tine...până când mi-ai zis că ai cancer. Atunci mi-am dat seama că am niște sentimente... Pentru că inima mi s-a distrus, am simțit că ceva s-a fărmat în mine în mii și mii de bucatele. Dar stai liniștită, nu trebuie faci nimic pentru mine, bine? Știu pe cine iubești, știu că ny am nicio șansă și oricum nu sunt sigur pe ceea ce simt, nu am de ce să te mint. Oricum Inima mea aparține deja unei alte fete și dacă aș fi cu tine doar te-aș folosi pentru a o uita.

Vorbele lui Jeff erau sincere. Din inima. Iar Raluca îl aprecia enorm pentru asta și nu numai. Inteligenta lui o uimea de fiecare dată când vorbeau cât și bunatatea.

Însă dacă Vlad ar afla că s-a sărutat cu el, chiar și fără voia fi, nu știe cât de viu ar ieși din asta Jeff.

- E în regulă, murmură Raluca abia auzită și se ridică de pe bancă, urmată de Jeff, cu o expresie ingrijoratoare și tristă; nu voia ca el să se simtă astfel, nu merita. Dacă tu vrei, vom fi prieteni în continuare. Adică...te înțeleg. Iar eu am impresia ca Eve a ta va veni curând și toată lumea va fi fericită. Nu?

El încuviințează din cap la fel de trist, iar Raluca îi oferă o îmbrățișare pentru a se simți mai bine. Nu știa dacă reușește sau nu, ea doar spera ca Eve să se întoarcă și Jeff să fie fericit. Deși lucrurile niciodată nu ies așa cum trebuie.

* * *

Vlad este chemat de urgenta de prietenii sai la fostul lui apartament unde Valentina locuia cu Mario. Nu știa ce s-a întâmplat, nici pe Paul și Ale nu ar fi trebuit să-i lase singuri, însă avea încredere în prietenii sai că nu era o pierdere de timp.

Parcase mașina in fața blocului și în pas alergător urcă scările spre apartament. Dacă Valentina și Mario pățise ceva, avea să fie doar vina lui.

Ajunge în fața apartamentului, prietenii lui erau acolo. Privirea lor era axată pe Vlad, ochii le erau triști și nici măcar nu-l salută. Acesta intră în viteză în apartament.

Ușa era deja deschisă, încuietoarea a fost forțată. Aproape îi cade fața atunci când vede dezastrul provocat în sufragerie. Valentina era ghrmuită lângă perete, plângând în hohote.

Vlad se uită în jur, totul fusese distrus. Oglinzile sparte, mesele răsturnate cu picioarele rupte, materualul canapelelor era tăiat in mii și mii de bucatele. Toată mobila a fost vopsita în culori diverse, iar acesta observă pe.peretele mare un medaj ce se întindea până spre una dintre mobile:
„ Ale în schimbul lui Mario. Ale în schimbul Evelinei. "

Picioarele i se înmoaie, privirea i se împăienjeneste și se rezemă de perete pentru a nu se prăbuși la podea. Prietenii se apropie de el, unii punându-i mâna pe umăr, alții spunandu-i că se va rezolva și totul va fi bine.

- Ba nu, șoptește el ingrozit. Nimic nu va fi bine. Iadul abia începe.

Plânsetul
Valentinei îl făcea să se simtă atât vinovat, încât dacă l-ar vedea pe responsabil ar îndrăzni să-l omoare. Trei persoane în joc: Ale, Mario și...la naiba, Evelina. Acea Evelina!

- Trebuie să-l găsim pe Ramon, murmură Vlad încet, însă apoi sare în picioare și urlă, lovind cu pumnul în perete. Să-mi bag! Găsiți-l pe nenorocitul de Ramon!

* * *

Raluca nu știa ce se întâmplase, însă faptul că Vlad i-a lăsat pe Ale și Paul singuri și nu mai știa de el nimic îi dă o stare de nervi.

- Ești bine? o întreabă Raluca pe Ale,când aceasta iese din salonul lui Paul.

- Mda, sunt. Doar că mi-e teamă. Nu pot fi liniștită până Ramon nu e prins și oprit. Mi-e teamă, înțelegi? Mi-e teamă că nu se va opri aici, îmi e teamă să nu facă din nou o o prostie, poate și mai mare... E un psihopat!

Raluca inghitr în sec. " Îmi e teamă să nu facă din nou o prostie"

- Dacă nu cumva a făcut, murmură ea, bătându-i inima puternic.

- La ce te referi?

- Vlad nu-mi răspunde la telefon de ore bune. Niciun semn, nimic. Și i-am zis clar să nu va lase singuri, căci Ramon vă pândește. Ei bine, a făcut-o! Înseamnă că e ceva grav, îmi fac griji.

Se lasã liniștea. Ale o ia în brațe ușor, lăsându-și greutatea capului pe umărul Ralucăi.

În scurt timp, nici după 5 minute, telefonul Ralucăi sună. Însă nu era Vlad, ci Valentina. Îi răspunde cu mici retineri, pregatindu-se, știa că ceva s-a întâmplat:

- Mi l-au luat, Raluca!! Mi l-au pe Mario! Era tot ce aveam! Te rog... Te implor! Spune-le să mi-l dea, e nevinovat. Am nevoie de Mario, e singurul om pentru care mai sunt în viață! Dacă Mario pățește ceva...nu știu ce se va întâmpla cu mine! De fapt, nu-mi pasă de mine, am nevoie de el, te rog, Raluca... Dacă poți face ceva, nu ezita? Eu...eu nu sunt capabila sa fac nimic, nici măcar pentru copilul meu. Lui Ramon nu-i va păsa că este fiul lui sau nu, de fapt nici nu cred dacă știe asta! NU-I pasă! E un nebun, face numai rău! Mario e în pericol!

Valentina vorbea prea repede, Raluca abia înțelegea cuvintele. Însă a înțeles ceea ce era esențial. Ramon nu avea limite. Deși Raluca avea o speranță că nu-i va face rău lui Mario, tonul și îngrijorarea Valentinei o speriau mult prea tare.

Ar fi vrut s-o întrebe de Vlad, dar ar fi prea egoist din partea ei, plus că după ce a terminat de vorbit, a scăpat telefonul, plângând în hohote.

Îi rupea inima.

Trebuia să-l găsească pe Vlad neapărat. Voia să știe că e bine. Și voia să știe că are un plan să rezolve toată nenorocirea provocata de Ramon.