Hei, tu! Bună! Sunt Katy! Luați un loc dacă vreți să citiți povestea vieții mele! Cine ar fi crezut că o tipă ca mine poate trăi astfel de peripeții și că tot ce am crezut până acum despre dragoste, familie, prieteni și viață să fie niște minciuni? Nu voi da prea mult din casă. Vă las să descoperiți singuri aventurile mele.
***
Stau pe pervazul geamului din noua mea cameră, scriind niște gânduri într-un jurnal și mă simt ca Elena din „Jurnalele Vamipirilor", dar... hai să nu exagerăm! Ora 19. Scriu tot ce am pe suflet în jurnal pentru că mama nu îmi dă o atenție deosebită, deși sunt singura ei fiică. Deja vă dați seama că am „mommy issues". Ce a fost în capul ei, nu știu! Dar hai să o luăm cu începutul!
***
„12 octombrie, vineri, ora 17:20, ajung acasă după o plimbare și o văd pe mama extrem de schimbată. Cu geamnatane și cutii pe jos, împacheta în cea mai mare grabă! A luat cheile mașinii și a zis simplu fără pic de remușcare că ne mutăm! Am țipat! Am fost șocată, am pus o mie și una de întrebări, dar degeaba! Mi-am lăsat în urmă liceul, singurul meu prieten cel mai bun, orașul și locul pe care-l numeam „acasă". Am făcut cum a vrut ea și uite-mă acum! Mă uit la geamantanul de lângă pat și cutiile de lângă ușă. La aproape 2 zile după ce am tot fost tristă și ținută într-un șoc continuu timp în care nu am ieșit afară din noua casă din New York, sunt gata să-mi iau viața de la capăt! Mi-e dor de L.A! Mâine aș fi început orele de curs la liceu și m-aș fi văzut cu singurul om care mă înțelege. Aș fi avut orele mele preferate, engleza și istoria și aș fi luată drept subiect de bârfă despre colegii mei. Mi-e dor de casa mea..."
Mama mă întrerupe și mă strigă din bucătărie. Închid jurnalul și-l las pe pervaz.
-Katy! încă strigă mama.
-Da! Vin! spun eu coborând scările.
-Ce mai faci, scumpo? întreabă ea în timp ce pune masa.
-Hmm! Ia să mă gândesc! Ce vrei să fac? întreb ironică. Să despachetez! răspund eu pe un ton dur.
-Ce e? se uită la mine de parcă nu ar ști ce am.
-„Ce e?" Really? Tu vii și spui " Hai să ne mutăm!" Și nu mi-ai răspuns la cea mai importantă întrebare de până acum...„De ce!"?... explodez eu.
-Sunt detalii, scumpo! Ți-am zis că ne-am mutat pentru că am găsit aici o ofertă de slujbă mai bună decât aveam în L.A și de aia am ajuns aici. A fost totul prea din scurt pentru a-ți mai spune înainte. încearcă ea să mă mintă în timp ce așează farfuriile în dulap.
-Și eu nu merit să știu de ce viața mea se schimbă așa de brusc? Uite, mama... știu că mă minți, ok!? Nu am 10 ani să nu îmi dau seama. Nu vrei să-mi spui de ce am plecat așa din senin de acasă, dar...stai liniștită. Voi afla chiar dacă nu-mi spui tu! Dar cred că va fi mai dureros să aflu din altă parte decât de la propria mamă. mă așez eu la masă, încercând să mă calmez.
-Dacă vrei să fi supărată, nu ai decât! Eu nu îmi cer scuze pentru acțiunile mele. face pe dura.
-Sigur...!
-Am avut motivele mele, pe care ți le voi spune când va fi vremea! încearcă să mă asigure.
-Oh!! Bun! Bine! Viața ta să spunem că acum este așezată, dar cu mine cum rămâne!? Eu acum ce fac? Mai aveam câteva luni și terminam anul. Știi bine cât am muncit pentru acea bursă și acum totul s-a dus de râpă! îi pe tavă problemele mele.
-Am aranjat deja asta! spune cu aceeași ușurință în voce ca atunci când a zis „Ne mutăm!".
-Adică? întreb curioasă.
-Scumpo, mâine ai prima zi de liceu aici! îmi aruncă bomba pur și simplu.
-Poftim!? Mâine!? Eu nu m-am pregătit cu nimic! încep să mă agit.
-Nici nu trebuie! Știu ce fiică deșteaptă am! vine și mă pupă pe frunte. Am încredere că te vei simți bine aici și deși acum ești furioasă, vei înțelege mai târziu!
-Offf!! Bine! vreau să închei eu subiectul acum.
-Așa te vreau! Dar vezi că mâine încep și eu serviciul la o firmă nouă de aici și te vei duce singură! Crezi că poți!?
-Daaa!! Sigur! De ce nu? O fată de 17 ani, singură, în New York! Ura! îmi iese la iveală sarcasmul de care dispun în situaț
-Hai ...gata cu asta! Treci și mănâncă! Am făcut...
-Ai făcut paste cu sos! Favoritele mele. spun eu.
-Hai, nu mai spune! zâmbește ea.
-Uite cine vorbea de sarcasm, mamă!
Ne punem la masă și începem să mâncăm. Locul ăsta este rece. Și nu pentru că suntem în octombrie, ci pentru că este o locuință nouă și pentru că nu este acasă! Sper să mă acomodez! Mie tot mi se pare o nebunie. Bucătăria asta e diferită, nu e primitoare ca cea din L.A, este așa de curată, de nouă! Mănânc, o ajut pe mama să curețe și plec să termin cu despachetatul.
Mama nu este cine știe ce femeie bogată. Lucrează ca secretară la o companie și nu are un salariu tocmai bun! Să fie locul ei nou de muncă un motiv să plecăm? Dar ar fi discutat cu mine înainte! Vă întrebați oare unde e tata! Sincer, nici eu nu știu! A... dispărut, pur și simplu. Ultima dată când l-am văzut aveam 4 anișori. Mi-a spus că va trebui să plece o vreme și că atunci când se va întoarce ne vom uita la desene și vom mânca clătite făcute de mami! Evident, nu s-a mai întors, iar eu și mama am așteptat! Am încercat să aflu ce s-a întâmplat cu el și nimic! Mama nici nu vrea să audă de tata! E foarte sensibilă la subiectul ăsta și simt de 2-3 ani că ea îmi ascunde ceva! În fine! Despachetez tot, amenajez și decorez camera asta sobră și așez hainele în dulap. Ajung să termin pe la 22 și mă pun la somn după ce mă uit pe telefon. Mâine mă așteaptă o aventură. E normal să-mi fie ... teamă? Întrebarea adevărată este : Am de ce să-mi fie teamă? Ce o fi ...o fi! Vreau doar să treacă noaptea asta mai repede!
_________
#banal =)
Ne auzim în Capitolul 2 !
Știți că o să vreau păreri, nu? :)))
CITEȘTI
Lies and Love // Vol. I //
Teen Fiction„Când ceva e prea frumos să fie adevărat... înseamnă că nu este! Asta va simți pe pielea ei și Katy. Va învăța că nu trebuie să-ți pui încrederea în cine nu merită și că de la cine te aștepți mai puțin... vei primi cea mai mare trădare. Asta este v...
