Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 20

Luni, ora 7. 

Raven pov*

Aseară am avut un șoc total. Să aflu asta despre mama lui Jake! Doamne! De-abia am dormit! Aș fi vrut să pot fi lângă el. Era distrus la telefon. De abai vorbea. Nu mai știa ce vorbea. Spunea că a vorbit cu Katy vreo două ore. I-a făcut bine asta. Sunt în drum spre liceu. Azi vreau să-l întâlnesc pe Derek. Nu știu de ce, dar chiar vreau să-l văd. Să vorbesc cu el. Cu gândurile mele, pierdută, când cobor din mașină dau peste  George, care fuma la colțul porții. 

-Wo! Păpușă, ce ar fi mai atentă pe unde mergi?

-Ce ar fi să nu mai fumezi tu fix aici!?

-Acum dai și ordinie pe aici? Ai tăi dețin liceul cumva? Nici mașina lor nu cred că o pot ține!

-George! aud din spatele meu o voce și simt un fior. 

-Moamă! Stați că osă cap pe aici băieți, este chiar Derek? Tipul căruia i-am spart buza de curând?

-Aham! Mare bărbat ce te dai! Felicitări! Hai, Raven intră în liceu!

-Dar...

-Fă cum am spus!

-Pff! S-a deșteptat prostu?

Dau să intru pe poartă, dar văd că Derek nu e lângă mine, ci se îndreaptă spre George și-i dă un pumn în față. Wow! Ce naibii s-a întâmplat cu el de sâmbătă până azi? 

-Asta a fost pentru buza mea! 

-Oho..o să regre...  

George-l amenință pe Derek și e gata să -i întoarcă lovitura, dar el îi strânge mâna.

-Nu prea cred! Acum scuză-mă, unii mai au și ore la care trebuie să meargă, nu să se dea mari că fumează și -i doare undeva de școală. 

-Ne vedem noi, Derek!

-Abia aștept!

-Neața și ție, Derek!

-Bun mod de a începe o dimineață!

Bătându-l pe George?

-Nup! Văzându-te pe tine! spune el aplecându-se spre urechea mea

-Aw! 

Îl opresc și mă uit cu atenție la buza lui.

-Dacă tot te holbezi, să ști, sărut groaznic! spune sarcastic , iar eu îl lovesc în umăr râzând Și buza mea e mai bine!

-Oh!! Mă doare când mă uit!

-Pe mine nu! Mi-am luat-o, da mi-am luat-o pentru cine trebuie!

-AW!! Ce-ai băut de dimineață?

-Nimic! Bine...apă!

-Aham...

-Pe cuvânt de cercetaș!

-Ha! îl apuc de braș și urc pe scări.

-Derek, tu nu erai așa! 

Spun asta în timp ce ne apropiem de pervazul meu preferat. Îl ador pentru că este retras , și este ferit de agitația holului. Dar cum este încă devreme, holul e gol. Mai este până să apară "tarii" locului. Derek mă ia de braț, mă duce la pervaz și mă lipește de perete. 

-DEREK?? Wtf? 

-Uite! Raven, nu știu ce mi-ai făcut, dar datorită ție am devenit altă persoană și da! După un an am și eu curajul să-ți spun asta, și da! Realizez că nici 8 dimineața nu e! Și da! Mai realizez și că sunt un ciudat, anti-social ratat, dar m-am gândit toată ziua de ieri că ar trebui....ar trebui să-ți spun că.... că....