Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 56

După patru zile...

Alexander pov*

-Alexander, te rog! Nu mai lipsi de la ore! o aud pe mama cum țipă la mine.

-Tinere, pentru ce ai tu atâta absențe? Unde stai? apare și tata.

-Nu e important! murmur eu.

-Cum nu? Alexander, acum îmi zici unde stai!

-Caut, mamă! ASTA FAC! Mulțumită? O caut! De atâtea zile Katyline lipsește! A fugit de acasă și eu nu am liniște până nu o găsesc. 

-Poftim? 

-Stai! Ce? Cum...

-Nu ne minți, nu? 

-Tată... de ce aș minți cu așa ceva? 

-De ce nu ne-ai zis până acum?

-Nu am vrut să vă îngrijorez.

-Dar o faci acum! Doamne, biata de ea! Cum să fugă de acasă? Ce i-a venit?

-Nebunia la cap! Asta i-a venit! mă răstesc eu, lovind masa din bucătărie nervos și trântind ghiozdanul. Nu mai dorm, nu mai sunt atent la ore, nu mai știu nimic... Cea mai bună prietenă a mea a dispărut și nu știm nimic despre ea! De aproape trei săptămâni simt cum nu mai sunt eu. 

-Off!!

Mama vine și mă ia în brațe, dar o refuz.

-Nu, mamă! Nu sunt mic ca să mă iei în brațe. Am nevoie să știu că este bine , ca să pot să o cert eu de să țină minte! Cum dracu își permite! Nu poate să zică , dracu, o dată unde este. Să sune, să dea un  mesaj! „Bă, proștilor, nu mă mai căutați! Sunt bine! Și nu vreau să mai mă întorc!" Nu poate să ne zică orice!? Să stăm stresați așa, din vina ei! 

-Alexander!

Urc scările rapid și merg la un duș fierbinte. Lovesc furios faianța din fața mea. Îmi trec mâna prin părul ud și las apa să-mi cadă peste față. 

Unde , dracu ești? Jur, Katyline, că dacă aflu pe unde umbli, te aduc cu mâna mea înapoi! Nu ai nici un drept să te joci așa cu sentimentele mamei tale! Sau ale nostre. Dacă ai ști cum plânge Raven și cum Sara și-a pierdut amuzamentul.... Așa de egoistă ai devenit? Lasă că voi avea grijă să te trezesc eu. Cum dracu să pleci cu cel care a încercat să -ți distrugă viața? Nu o mai înțeleg deloc. 

Ies din baie, îmi iau un tricou negru și-mi trag pe mine o pereche de blugi. Îmi iau telefonul și îl sun pe inspector.

-Alo? Aici Inspectorul Sediului 35. 

-Bună ziua!  Alexander Black sunt! 

-A, știu! Spune!

-Ați aflat ceva?

-Aceeași întrebare ca și ultima dată.

-Exact!

-Păi, Alexander, am trimis niște echipaje în tot New York-ul. Țin legătura cu șefii de acolo, dar mi-au spus că nu au găsit nimic. Sigur nu știe ceva mama ei?

-Nu! Ne-ar fi spus.

-Hm! Bine! Dar să încerce să-și mai aducă aminte ceva despre fostul ei soț.

-O să mai vorbesc cu ea. 

-Uite, totuși..

-Da?

-Am primit un fax de curând. Acum două ore. Chiar doream să te sun. 

-Spune-ți!

-Am verificat bazele de date ale aeropoartelor și am cercetat și filmările din acea seară.