Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 50

„-Pff! Frate, „moare" omul și deja e dat uitării, hă?" râde el ironic, iar eu încep să mă bâlbâi și să vreau să țip.   

Aud aceste cuvinte și înlemnesc. Mâna îmi tremură pe telefon, gâtul mi se usucă, iar o clipă de blanc total și șoc mă cuprinde. Ce dracu am auzit? Încerc să-mi revin. Expir într-o fracțiune de secundă și îmi găsesc încă o dată curajul să întreb.

-Hă?

„-Ce-ai auzit, „My Lady" !"

Un țipăt de spaimă îmi iese pe buze. NU! NU! NU! Asta nu se întâmplă! Visez! Katyline, trezește-te, te rog! Nu îl mai zisa! NU! Hai, mamă! Vino și trezește-mă , odată!

„-Off! Ți-vine să crezi, nu? Știu, știu! Dar, ce să vezi, scumpo? Mă dai afară pe ușă, îți intru pe geam!"

Râsul ăsta îmi inundă timpanul și încep să mă înfurii. 

-Dacă un prost face glume proaste la ora asta, jur că nu mai apucă și a doua oară! mă răstesc eu.

„-Woo! Katy e nervoasă! E, așa da! Așa îmi place! Mă excită fetele nervoase! Ai fi vrut tu să fie o glumă, Katy! Oh, stai să ști cu cine vorbești! Hei-Hei, pisi! Sunt Jake! A, da! Mă crezi mort, nu? Surprise, baby! Sunt mai viu ca niciodată și gata să fac niște schimbări pe aici!"

-J.....J...Jake?

„-Unicul!"

-NU! NU! Nu ești tu! Ești mort! Ești.....

„-Pff! La fel de idioată ai rămas! Băi, tu chiar nu ai înțeles că de mine nu scapă nici Dracu?"

-Du-te naibii de handicapat! 

„-Mai taci, că acum vin la tine și continui ce începusem! Apropo..acum ai 18, so...mare lucru nu pot păți!"

Mă amenință el cu vocea lui joasă șoptită.

-Ha! Crezi că mă sperii de tine? prind eu puțin curaj.

„-Oho! Sunt sigur că o faci și că acum tremuri din toate rădăcinile!"

-Tu ești mort! Nu ai ...nu are cum să... Cum dracu ai făcut de trăiești?

„-Un magician nu-și dezvăluie niciodată secretele! Bine, poate o să -ți zic curând ce și cum, dar... trebuie să ai răbdare!"

-De ce dracu suni? Hă? Ce mai vrei? Nu-i suficient câte ne-ai făcut? Nu te-ai plictisit și tu de a fi un maniac psihopat? 

„-Bă, sincer? NU! Și eu, dacă aș fi în locul tău, nu aș vorbi așa cu cel care te are la degetul mic!"

-HA! Tu ...pe mine? Ce tot spui acolo? 

„-Ai rămas la fel de curiosă! Vrei să mori repede, deci! Se poate aranja!"

Gluma lui sadică mă face să rămân stană de piatră și să tremur mai rău, iar râsul lui de nebun mă îngrozește în același timp! De ce?  De ce fix acum? De ce fix mie? Ce rău am putut face de am primit loviturile astea una după alta? Acum câteva minute am aflat că mama m-a mințit și că știe unde e tata, iar acum... acum... tipul din trecutul meu întunecat se întoarce! Lacrimile îmi cad pe obraji ușor și simt cum mă ard. 

„-Woo! Deja plângi, păpușă!"

Fiecare vorbă de-a lui mă dezgustă și mă umilesc în ultimul hal.

„-Ți-a mâncat pisica limba, deci? Perfect! Apropo! Ce de cuvinte „frumoase" aduse la adresa mea! Mă simt așa de flatat!" devine sarcastic el.