Capitolul 21

183 11 18
                                    

Jake pov*

Stau cu laptopul pe picioare întins în pat. Lacrimi cad ușor. Toată noaptea m-am uitat la poze și filmulețe cu ai mei! Mi-am revăzut anumite amintiri din copilărie pe care eu le uitasem. Toate momentele cu părinții mei, nunta lor, vacanțele cu noi de când eram mici, zilele de naștere, petreceri, tot! Fiecare poză dată mă apasa! Caut cum să dau timpul înapoi! Caut să mă întorc în timp și să apuc măcar să le spun "Te iubesc" a lor mei! Nici când tata și sora mea s-au stins nu apucasem să le spun ceva înainte! Cuvintele astea două , sunt o durere pentru mine. Nu am apucat să le spun niciodată părinților mei, surorii mele! De-abia treceam pe acasă ca să-i văd , dar să mai și vorbesc cu ei! De ce a trebuit să se întâmple toate astea! Îmi trag mâneca peste ochii mei umezi. Chiar....am rămas singur!? Oare pentru asta m-a pregătit viață? Și acum ce fac? Unde mă duc? Încotro se îndreaptă viața mea?! Închid nervos laptopul și îl pun în geamantan! Azi mă externez! Nu mai pot sta nici o secundă în acest loc! NU! Vreau să ies afară! Îmi strâng câteva haine, le pun la locul lor, îmi iau ce mai am de pe aici și semnez externarea! Mâinile îmi tremură. Îmi pun rucsacul în spate și ies din spital. Inspir adânc aerul ! Știu că voi urâ asta, dar altă alternativă nu am avut! 

-Hey, vere!

-Marcus!

-Singurel!?? Mbine! Urcă!

-Aha....

-Ți-au dat deja drumul? Înseamnă că ești sănătos! 

-Așa se pare!

-Cum te mai simți, vere?

-Lasă mișto-ul, ok?

-Ce? Nu poate fi vărul tău scump, căruia i-ai învinețit obrazul îngrijorat pentru tine?

-Când o zbura porcu!

-Sau când or învia unchiul și mătușa!

-MARCUS!

-Wo! Ușor, vere, nu vrei să-ți crească pulsul.

Îmi strâng pumnii pe genununchi. Ține-mă Doamne, că-i dau vreo două! O fi el cu 2 ani mai mare decât mine, dar tot eu lovesc mai tare! 

-Și, ia zi, Jake, ce mai face Katy!?

No! Că acum chiar nu mă mai pot abține! În timp ce el conduce îl iau ușor de guler. El oprește mașina.

-Dacă odată îi mai zici numele...

-Uuuuu! Da ți s-au aprins călcâiele după ea, nu așa!

-Băi , tu chiar vrei să ți-o iei! Contează că-s operat! Îți trag una în față de-ți asortez obrajii!

-Ăsta e vărul meu!! Te-ai întors! Doamne! Credeam că te-am pierdut!

-Mdea!

-Și, zi, ce faci diseară!?

-Glumești, nu?

-Hai,mă! Naibii! 

-Am lipsit eu ceva timp, da tu tot nu ești întreg la minte!

-Nu vi cu noi la bar!?

-Mâine e înmormântarea mamei!

-Și? Asta-i viața!! Mătușica nu mai e, un cadou în minus de Crăciun! 

-Da, tâmpit mai ești! Nici acum nu mă lași în pace?

-Hai, mă! Ce dracu o să faci? O să stai să bocești ca ultimul om? 

-Ai un plan mai bun!? Și trebuia eu să întreb....

-Normal! Tu și cu mine , ora 22! Barul nostru!

Lies and Love // Vol. I //Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum