Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 38

Kate pov*

Alarma sună, iar eu, după un murmur zgomots și o înjurătură mică, o opresc. Mă dau jos din pat și fug la baie. Ies după zece minute, mă îmbrac, îmi fac părul, și mă machez puțin. Cu ghiozdanul în mână fug direct spre bucătărie. 

-Morning, fam! strig eu.

-Hei, scumpo! mă saluă mama, în timp ce soarbe ușor din cafeaua ei.

-Hei, Kate! Gata de chin? mă întreabă Kan amuzat.

-Normal! Dacă stau să mă gândesc, liceul nu este așa de rău! 

-Dragă, să o ținem acasă pe Kate azi! Nu se simte bine! Cred că are febră de zice că-i place la liceu! Aceeași Kate care bufnea și trântea săturată de școală!

-Ha-ha! Ce amuzant! Bine, poate mă enervează faptul că mă trezesc așa de devreme, dar în rest, e ok. Le am pe fete, pe colegi... 

-Și acum și pe Alexander! adaugă subtil mama.

-Mami! Nu începe! zic eu râzând.

-Eu? Să încep ceva? Nup!

-M-ați făcut așa de curios! Vreau să-l văd pe băiatul ăsta!

-O, tată, ți-ar plăcea! Este exact ca tine!

-Poftim!?

-Dap! La fel de glumeț, de morocănos când nu se uită la ce vrea, sarcastic, amuzant și...un bonus pe care nici el nu-l știe despre el ( zic și fac cu ochiul )...este destul de sensibil. 

-Lasă că vine el azi! Mai vedem!

-Opa! Kan, scumpule, te simți amenințat, hă? Ai concurență?

-Jane? Nu!

-E, no? 

-Șșșht! 

-Ok! Gata, lume! Eu am plecat, altfel întârzi grav! Vă iubesc!

Îi iau în brațe, îi pup și după ce mă încalț, îmi pun căștile în urechi și fug spre stație. Azi vine Alexander la mine, deci ne vom distra pe cinste. Chiar mi-era dor de el. Este singurul meu prieten de atâta timp! Le ador pe fete și chiar și pe băieți, dar el este prieten cu mine de jumate de deceniu! Îmi știe fiecare tic, fiecare gând, știe când să glumească și când să-mi fie alături. Îmi făce viața anostă de la fostul liceu mai bună și acum că este și el în grupul nostru vom avea parte de cele mai funny amintiri. Se pare că anul ăsta merge din ce în ce mai bine. Am luat autobuzul și mă spriijin de geam. Butonez telefonul și după douăzeci de minute cobor. Mă trezesc cu o palmă pe spate!

-Ha! 

-Alexander! șoptesc eu.

-Neața, tovarășă!

-Neața, neața! 

-Zi tu că nu-ți era dor de primirea asta!

-Ba da! 

-Hai să intrăm!

-Hai! 

Urcăm tretele principale și ne îndreptăm spre pervaz, unde stau nebunii mei. 

-Lume! Neața! 

Raven vine să mă ia în brațe, alături de Sara, iar băieții dau mâna între ei.

-Neața!

-Hei!

-Sall!

-Băi! Să mă ajutați și pe mine, trăi-v-ar vouă cu sălile astea! Să mor, bă! M-am răsucit ieri ca lumea!