Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 88

Raven pov*

O, haide! Răspunde...  

-Ce e? mă întreabă Marcus, apărând din nou în bucătărie.

-Nimic. zic eu

-De ce ești țâfnoasă!?

-Nu sunt țâfnoasă!! strig și-și ridică sprâncenele . Și nu te mai uita așa la mine!

-Zi-mi ce ai!? Nu-ți răspunde?

-Cine?

-Derek!

-O avea treabă! Nu e așa de ușor să intri la Arhitectură.

-Mda! Mie -mi zici!?

-Nu mă lua la mișto, Marcus! îmi dau eu ochii peste cap.

-Ok! Ok! Și tu nu mai face asta!

-Ce să fac!? întreb și el îmi repetă gestul de mai devreme. De ce nu?

-De aia!

-Pff... În fine! Sigur o să mă sune el înapoi!

-Până atunci, mai rămâi!? Nu prea primesc des vizitatori! Tu și administratorul! îmi spune și pufnesc în râs.

-Nu știu ce să zic...

-O, haide! Stai! Ce zici de-un remi?

-A, nu! Nu, că tu mă bați mereu!

-E, na!

-Bine , fie! spun eu sec.

Mergem în living și ne întindem pe parchetul negru de pe jos. Marcus împrăștie piesele de remi peste tot și după ce le aranjăm, începem să ne jucăm. Sunt gata să-mi iau bătaie. Sau nu!

-O, Doamne! Ha! Da! strig eu .

-Wooo! Uite pe asta nu am văzut-o venind!

-Nu pot să cred! Când a fost ultima dată când te-am bătut!? întreb entuziasmată.

-Pff! Ani de zile! Și asta ... doar pentru că eram beat și nu vedeam bine piesele!

-Lol! Corect! Ăm... stai!Da, măi!  Era ziua mea! Mi-am amintit!

-A, da! Așa e! Făceai 15!

-Da!

-A fost o noapte plină atunci! Am uitat aproape tot! Țin minte doar jocul, muzica aia destul de tare, faptul că am băut la vin de dădeam pe din -afară și ...

Bine că nu-și aduce aminte de altceva!

-Și... de pupic! zice și mai că mă înec.

-C- Ce?

-Hai, Rave! Chiar credeai că eu voi putea uita aia? Eram eu amețit, dar nici chiar așa!

-În tot timpul ăsta credeam că ai uitat... Adică... a doua zi de abia știau ce zi e... și nu ai mai adus vorba de asta vreodată.

-Ai trăit într-o minciună! începe el să râdă.

-Doamne! Nu-mi aduce aminte... îmi dau eu părul pe față.

-O, pe bune? Așa rău a fost!?

-Nu! zic rapid, apoi parcă vreau să-mi înghit limba.

-O....deci îți plăcuse!

-Marcus!

-Bine, bine încetez!

-Și nu te mai uita așa la mine! 

-Nu e vina mea că mi-ai lipsit, Rave!

-Serios?

-Da! Adică am crezut că-mi va fi bine singur, izolat de toată lumea, și am uitat ce bine mă distram cu prietenii. Acum nu mai am nici unul... dar te am pe tine! Nu?