Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 41

Kate pov*

-Nu te juca acum cu mine, Alexander! Zi-mi odată unde ai fost ieri! mă răstesc nervoasă la el, într-un loc mai retras, pe holurile liceului.

-Am zis deja! Am avut treabă!

-Băi! Pe ai tăi îi poți minți, dar pe mine nu! 

-Ce? Ce au zis ai mei?

-I-am sunat să întreb de tine și nici ei nu știau!

-Și?

-Te-ai întors acasă la 20! Și de la mine ai plecat de la 13! Unde naibii ai stat atât!?

-Nici FBI -ul nu interoghează așa!

-Pentru că FBI -ul află direct de pe GPS unde ai fost! dau replica frumos. Acum zi , dracu unde ai fost!?

-De ce vrei să ști?

-Pentru ne-am făcut griji pentru tine, prostule! De aia! Așa că nu mai face pe interesantul și zi!

-Mda! Acum, brusc, îți pasă se mine!

-Bă, ce naibii ai băut? Cum să nu-mi pese! Ești prietenul meu cel mai bun! Cui să-i pese, dacă nu mie!?

-Ăhăm! Uite-te în ochii mei și recunoaște că nu ai plâns ieri toată ziua! 

Mă uit în ochii lui albaștrii și pur și simplu, cedez. Mereu a avut o privire ce domină și mereu a avut dreptate.

-Vezi! Nici nu trebuie să-mi spui! Te cunosc! Ai suferit degeaba! 

-Lasă-mă, te rog! Nu începe și tu! A fost alegerea mea! Am fost prea tensionată și nu știu ce mă apucase!

-Mda! Sigur! 

-Nu schimba subiectul, Alexander! Unde ai fost!? Ce-ai făcut!?

-BINE! FIE! Am fost la închisoare! Poftim!

-POFTIM!? Băi, nu te juca, ți-am zis!

-Nu glumesc! 

-Ce-ai făcut?

-Eu? Nimic!

-Atunci? Zi mai repede, până nu îți sar la gât! deja explodez de nervi și am o mie de întrebări.

Îmi evită privirea și povestește.

-Când am plecat de la tine, furios, am vrut să văd dacă ... ăla chiar e mort!

-CE-AI FĂCUT? Alexander...ești...nu ști în toate mințile? Cum să faci asta?

-Așa bine!

-DE CE?

-Că vreau! 

-Nu-mi întorci mie spatele! Uite-te la mine!

-Aș fi vrut să nu aflu de el! De... de împuțitul ăla! Numai la asta mă gândesc! 

-Alexander, nu trebuie să...

-Ți-a făcut rău, Katyline! Și gândul ăsta mă...ahh! Îmi vine să-l strâng de gât ...păcat că nu a murit de mâna mea!

Îl strâng în brațe într-o fracțiune de secundă. Ăsta a fost singurul meu impuls! 

-Să nu te mai aud așa, Alexander! Nu! Nici nu vreau să-mi închipui. Nu! Tu nu ești așa! Și din vina mea ai ajuns să ...

-Hei! Nu am zis că e vina ta! Nu e așa!

-Ba da! Am ajuns să-ți distrug viața!

-Katyline? Ce ai!? Nu!