Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 49

Kate pov*

După ce m-am certat monstru cu ai mei, mai intră Katy acum în casă. Sunt pe aleea principală și mă frământ.... cum să fac să trec nepăsătoare. Nu știu ce am avut mai devreme. Se adună prea multă tensiune în mine. Am prea multe pe cap, mi-e teamă de destule și... mă simt așa de atacată din toate părțile. 

Kan pov*

-Nu te mai stresa, scumpo! O să-i treacă! Calmează-te! spun eu blând, către Jane. 

-Nu .... înțeleg, Kan! Nu o înțeleg! 

-Nu plânge, te implor! Ai milă de fiica noastră! zic și mă las pe canapea lângă ea. 

-De ce? întreabă ea cu toate sensurile posibile. 

-Of, of! Jane, nu te-ai prins că ea crește?

-În halul ăsta, Kan? Ai văzut cum a făcut? Cum a țipat și a răbufnit?

-O să-i treacă! E o mică criză înainte de majorat. I se va schimba puțin viața, deci e normal să răbufnească!

-Mă simt așa de insultată..din atâtea puncte de vedere. Ca mamă, mă simt... ca și cum am dat greși! Nu am putut să fiu lângă ea în toți acești 18 ani! Nu am știut ce să fac, ce să-i spun, cum sămă comport cu ea și s-a văzut! Acum, de fapt, realizez că ea s-a crescut singură. I-a lipsit mama din viața ei... și cum nici tată nu a avut...  rostește ea plină de durere.

-Pf! Calmează-te , te rog!

-Kan! Fiica mea mi-a ascuns atâtea și eu habar nu am avut! Nici nu mi-ar fi spus, nici nu ar fi vrut să o facă! Îi este.... teamă de mine?!! 

-Nu, normal că nu!

-O, ba da! După felul în care ai spus-o... e clar! Nu am știut cum să-i fiu alături! E doar vina mea! 

-Nu te blama, Jane! Ai făcut ce ai putut! Tu erai o copilă când i-ai dat naștere, deci era de așteptat că nu vei putea face față așa bine situației!

-Ahh! Nenorocitul ăla...Ahh!

-Ușor!

-Să piară în IAD!  strigă nervoasă. După ce că... l-am acceptat așa cum era și l-am acoperit cinci ani de zile... el a dat bir cu fugiții și m-a lăsat să mă descurc singură cu o fetiță pe cap. Nu am mai auzit nimic de el de când a plecat! Și dacă-l voi mai vedea vreodată, jur că-i dau cu ceva în cap! Îl urăsc! Îi dăruisem încrederea și dragostea me ași el doar...doar m-a lăsat! NU VREAU să pățească și Katyline la fel! NU! Ar fi prea dureros pentru ea! Și-ar urâ viața mai rău, poate decât o face acum!

-Nu îi este nici ei ușor!

-Îmi închipui! M-am angajat de tânără ca să o pot întreține și am uitat să-i dau afecțiune! O certam din cele mai mărunte lucruri și .... am distrus-o!  începe să plângă, iar eu o iau în brațe. 

-Nu...nu e așa!

-Ba da! murmură ea. Așa am ajuns....dacă mi-a trebuit „iubire" la vârsta aia! Și ea, acum, e cu Raul..nuuuu! 

Tresare furioasă:

-Ce dracu caută fiica mea cu ăla!? Înțeleg. Prieteni ca prieteni, dar fiica mea se sărută cu unul cu vreo patru ani mai mare decât ea! Cine știe ce o fi în capul ăluia! L-am primit în casă l-am lăsat să stea lângă ea, Doamne! Cu naibii a vrăjit-o? Nu-mi pot închipui ...nu...

-E mică și nu știe multe, Jane!

-Știu, știu! A fost de datoria mea să o protejez de răutăți și am dat un mare FAIL! Nu am reușit să o fac să se deschidă de față cu mine. Poate de aia își scrie toate gândurile în jurnalele alea. Are o cutie întreagă. Când era mai mică i le citeam și ceea ce găseam acolo mă făcea să plâng. Așa de mult duferea și eu ...o ignoram, crezând că sunt doar toane!