Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 98

„ ... Cine ar fi crezut că o tipă ca mine poate trăi astfel de peripeții, și că tot ce am crezut până acum despre dragoste, familie, prieteni și viață ,să fie niște minciuni?  "

Așa am început „povestea", nu? Ei bine... atunci când m-am mutat aici, în orașul ăsta, în acest cartier, atunci când am văzut casa asta așa goală și străină... mi-am detestat viața. Eram departe de locul în care copilărisem. Eram departe de Alexander... și de tot ceea ce știam că eu însemn.

Dar mereu când noi credem că ceva nu este bine pentru noi... sfârșim prin a ne înșela. Da...poate mama a vrut să ne mutăm aici din cauză că-l considera pe tata un om periculos... dar acum să-i văd râzând împreună ca niște prieteni așa de buni... îmi umple inima de bucurie. Ei nu au avut cine știe ce poveste de dragoste, dar asta nu trebuie să se aplice și pentru mine.

Sunt încă tânără. Am 26 de ani și se întâmplă ca cel mai bun prieten al meu să fie și soțul meu. Lance este tot ce aș fi putut cere de la un partener de viață. Este amuzant, este glumeț, este responsabil, serios, amabil, drăguț și inteligent! Să nu mai zic că este și foarte arătos. Mi-a făcut anii ăștia așa frumoși. 

Îl văd așa de entuziasmat la fiecare aniversare. Mereu vine la mine cu acelaș buchet de trandafiri pe care mi l-a luat când a venit la mine acasă să-mi spună că mă iubește. Și eu mereu îl strâng în brațe la fel de tare. Îmi place cât de atent este cu mine și cum ... ușor, ușor, devine partea din existența mea. 

Nu am știut că voi ajunge aici! Nu am știut că voi păți atâtea. Nu am știut că-mi voi întâlni surorile pe viață! Raven și Sara sunt o parte din mine și nu aș schimba nimic la ele. Le iubesc așa de mult și știu că nu aș fi eu fără ele. Viața fără fetele astea ar fi un chin pentru mine!

Nu am știut că voi ajunge să am o soră care-mi va da șansa de-am arăta că pot fi și eu responsabilă. Nu am știut că-mi voi revedea tatăl și că mă voi înțelege așa bine cu el. Nu am știut că voi da de Jake...o provocare a vieții mele care mi-a arătat cât sunt de puternică, de fapt! Nu am știut că-l voi putea schimba...și apoi pierde. Nu am știut că voi trece prin șocul acela oribil de-ai simți pe mine ultima lui suflare. Nu am știut că prin intermediul lui îmi voi găsi tipul de care aveam nevoie în viață. 

Timpul .... 

Mereu trece al naibii de repede. Acum mă văd la 18 ani, bucurându-mă de vacanță și de ultimul an de liceu alături de gașca mea nebună , apoi brusc....clipesc și mă trezesc că termin facultatea. Ha... încă îmi amintesc cum am făcut ca toate nebunele la un loc când am aflat că mi s-a oferit o bursă acolo unde doream.

                                                                              ***

Acum 8 ani...

Azi m-am decis să-i invit pe toți la mine acasă. Primăvara a venit ușor, ușor și am zis să punem o masă în curte și să ne bucurăm de soare. Îmi place cum se vede inelul ăla așa frumos pe mâna lui Rave și cum se vede zâmbetul ăla pe fața Sarei. Alex este în al nouălea cer! Cei de Faculatea de IT l-au acceptat și Mara... deja e de la sine subînțeles că la ce talentată e , are deja un loc la Academia de Dans din Seattle. Deci... curând va trebui să -mi iau un „Rămas bun!" de la ea și Alex. Nu știu ce mă voi face fără el prin preajmă dar...o să-ncerc să par ok. 

 Toți au locul lor... Toți știu ce vor face în următorii patru ani... dar eu? Ca de obicei, eu habar nu am de mine. Niciodată nu am știut ce vreau să fac cu viața mea. Și cum nu am mai primit niciun semn de la nicio facultate la care am aplicat... e clar! Dar nu vreau să par tristă în fața lor! Ei sunt fericiți...eu de nu aș fi? O să văd eu ce fac mai încolo.