Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 35

Kate pov*

Ies din duș și , după ce-mi iau pijamalele , mă pun în pat și încep să scriu în jurnal. Îmi pun căștile în urechi și Harry, cu „Sign of the times" îmi dă fiori ca de fiecare dată, încă de la primele note. După ce povestesc întâlnirea mea cu Marcus și Raven, dau să închid jurnalul, dar mă opresc. De ce? Simt că mâinile mele au reacționat în neștirea mea. Îmi mușc ușor buza și realizez că sunt o masochistă. Vreau să dau paginile înapoi. De ce aș face asta? De ce aș citi așa ceva? Dacă aș putea, aș rupe foile alea! Sunt cele mai idiote pagini și nu le vreau. Și chiar dacă le-aș rupe, ele tot ar rămâne adânc imprimate în mintea mea. Totuși, oftez și ajung la o dată. 

„15 noiembrie 2017"

Dragă Jurnalule, știu că este miezul nopții, și că mâine am liceu, dar trebuie să scriu asta. Deci nu cred! Ști că am scris în paginile din urmă că Raven are un fel de frate? Jake! Băi, mi-a dat cerere! Îmi făceam temele în sila mea specifică și văd acolo o cerere. Zic: „Oook!"... Și după un mesaj. Băi! Deci îmi tremurau mâinile, dar de ce, nu știu! Am vorbit cam ... o oră -două cu el! Adică, HELLO! Nu știu decât cum îl cheamă și totuși... am vorbit atâtea. Nu sunt sănătoasă, știu! Vorbesc cu strănii, dar el... nu e tocmai un străin. Pot avea în credere, nu? Adică este „fratele" lui Raven! Da! Am încredere în ei! Și  în plus, sunt nouă pe aici! Am nevoie de prieteni! Acum tre să plec, altfel naibii se mai trezește mâine să meagră la liceu."

Doamne! Îmi dau o palmă peste frunte și parcă aș vrea să ard tot! Să uit că am scris asta! Să nu-i fi acceptat cererea aia nenorocită. Să... AH! Inconștientă, continui!

„19 noiembrie 2017"

Dragă jurnalule, nu am mai apucat să mai scriu, știu! Am fost așa de ocupată cu liceul, cu temele, cu Sara și Raven, dar și cu ... Jake! Mda! Pare un tip suuuper de treabă! E diferit. Foarte diferit de restul Este ... simpatic. Am aflat așa de multe despre el și ... fără să-l întreb nimic. Este ca și cum mi-ar fi auzit întrebările. Îmi pare rău pentru el. Adică... a pățit atâtea. Tatăl și sora lui au murit într-un accident, de fucking ziua lui, mama sa ... nu prea îl iubește, și acum este ... la spital. I-am promis că nu îi voi zice nimic lui Raven. Mi-a zis că nu vrea să o îngrijoreze. Țin așa de mult unul la altul. E plăcut să vezi că există și oameni care știu cum să se comporte. Adică văd zilnic pe stradă băieți nesimțiți și încrezuți și mă dezgust. Jake , deși nu l-am văzut, pare a fi un băiat super. Adică este amuzant, simpatic, al naibii de talentat ( Mi-a dat Rave niște clipuri cu el în care cântă genial. Îi ador vocea), este sensibil, deși este băiat și nu arată prea mult ce simte. M-a făcut să râd, totuși. Și faza care mă uimește! El dă mereu primul „Bună!" Adică, de ce ar vrea cineva să vorbească cineva ca el cu mine!? El este mai mare cu doi ani. Îmi place să vorbesc cu el. De ce, nu știu! Dar ... îmi place...

Mă mai plesnesc o dată! De data asta, mai tare! Cât te TÂMPITĂ ai putut fi, Kate? Hă? Cât? Sper că-ți mai place și acum, nu? Fără să-mi dau seama, melodia s-a schimbat. Nu! Nu piesa asta! Mereu plâng! Nu! Deci Arilena mă face să plâng grav cu „I m sorry"! Înainte era ok! Adică versurile păreau triste și... mda! Dar ACUM? Acum ele zici că... La dracu!„ It was cold like a winter day..„. după „ I never saw the signs, how could i be so blind, then i closed my eyes, cause your heart was full of lies!" În noiembrie am vorbit prima dată și acum că ... pentru prima dată ascult cu atenție piesa, plâng și mai rău! Pentru că eu sunt în situația asta! Ok! Nu era de ajuns că mă simt ca un... acum trebuie să îmi mai spună o piesă asta!? Și da! Chiar aș vrea să mă ajute cineva să șterg noiembrie din calendar! Dau mai repede paginile și reușesc să-mi revăd ultima lună prin fața ochilor.