Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 34

Marcus pov* (23.12.2017)

-Zi-mi!

-Katy, Știu că ai mii de întrebi în cap. Una ar fi ce sunt eu, nu? 

-Hă?

-Am fost un pion în jocul lui murdar. 

-Pf!

-Regret. Chiar o fac!  Nu am avut încotro, Katy! Acum a venit vremea să afli și povestea din partea mea. Să începem cu începutul. Ziua în care am venit la tine la dulap. 

-Oh!!!!!

-M-am bucurat că mi-ai ținut piept. În gândul meu știam că nu ești ca celelalte fete. 

-Adică?

-Știam că mai devreme sau mai târziu vei afla singură  ce mincinos este ăla! Că vei ancheta singură, 

-AAA! De ce te-ai comportant în halul ăla cu mine?

-Of! Ea ... 

-Sabrina?

-Ăhă! 

-Pare rău, Marcus! Nu merita toate astea!

-Scuzele nu o vor aduce înapoi!  Am fost forțat de javra aia să mă port urât cu tine. Eu nu aveam nimic cu persoana ta. Sunt indiferent. M-a sunat și .... am fost ... șocat să aflu că o are pe Sabrina. 

-DOAMNE!!! Ce monstru!

-Intrase peste ea și ... bine că a putut să-i țină piept! Era așa de putrnică, deși nu părea. 

-Ușor!

-EA NU MAI E, KATY! Realizezi că motivul fericirii mele s-a dus? A fost înlocuit cu disprețul pentru ăla și cu compasiunea pentru Rave! Ea este tot ce mi-a mai rămas! Am ținut și încă țin foarte mult la ea! Mi-am luat sute de pumni și piciare de la ăla petru ea. Încercam să o apăr de fiecare dată, și să fac cumva să afle și ai ei dar mereu sfârșeam la spital. Și mai rău, ăla spunea că sunt o infuență proastă pentru Rave și le aburea mintea a lor ei. Singur lucru pe care știe să-l facă. Să aburească persoane! Le spunea că vreau să mă culc cu ea și că o influențez! Așa că... m-am detașat o vreme. Cam.... o vreme de un an și ceva! 

-Doamne!

-Și ...doar eu știu cum am trăit acel timp. Să știu că ăla e așa de aproape de ea....NU! Eram așa de nervos, furios! Băteam pe cine apucam, am trecut printr-o perioadă oribilă. Asta până să o văd! Sabrina! Tipa aia care trecea pe stradă într-o seară. Venea pe o alee, iar unii se liuaseră de ea. Practic, a fost bine pentru amândoi! Eu îmi descărcam furia pe ei și o salvam și pe ea. Singura fată care a reușit să mă calmeze. A pus mâna pe umărul meu și mi-a văzut lacrima din colțul ochiului. Nu aș utea și nici nu aș vrea vreodată să uit acel păr frumos al ei, castaniu puțin creț , ochii ei puternici , de un căprui intens, ceva asemănător cu ai tăi, acele degețele firave, și zâmbetul ei. NU! Arg!!! 

-Scuze, Marcus!! Nu am vrut să-ți aduc aminte de ea. Sunt o companie oribilă în astfel de situații. 

-E ok! Nu o să pot trece peste ea vreodată! Și nici nu aș vrea! Ea a fost fata care a reușit să-l calmeze pe Marcus Ryles! Să-l schimbe! Să devină altul! Am continuat acel teatru ieftin de față cu ăla ca să-i fac pe plac. Știa că o singură amenințare asupra Sabrinei e de ajuns să mă facă să fiu cățelul lui.

-Oribil!

-Mdea! A amenințat-o atât de mult încât, săraca, acum , nu mai este! I-aș suci gâtul ălauia!!!