Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 99

După 16 ani...

Au urmat destule... 

Am trecut prin ani extenuanți, am trecut prin niște stări și emoții de toate felurile, am experimentat lucuri unice și m-am bucurat în fiecare zi de viață. Deși timpul trecea așa de repede... am avut parte de zile interesante. 

După nașterea lui Nickolas totul a devenit altfel. Responsabilitățile au crescut, așa că Lance mi-a făcut mine și nouă...de fapt un cadou minunat! O casă... a noastră! Și fix în centrul orașului, într-o zonă așa de frumoasă. Un parc așa mare și frumos este prin apropiere, iar supermarketul este la două străzi distanță. Mi-a venit ceva mai greu să mă descurc în primele zile cu noua locuință. Spațiu mare, multe de curățat, o mamă cu doi montruleți pe cap ce știu doar să arunce jucării peste tot... Totuși, când Lance nu lucra... petrecea destul de mult timp cu fiica și fiul lui. Pe Rose o adormea în brațe și îi mângâia brațele micuțe, iar pe Nick îl alinta așa de tare. Îl urca pe el, demolau întreaga casă, făceau ce le trecea prin cap de parcă și Lance dăduse în mintea copiilor. Și totuși... îmi plăcea să-l văd așa copilăros și jucăuș cu niște mogâldețe de copii.

Adoram să-l văd așa de implicat și așa de grijuliu cu ei. Adică... mereu îmi va rămâne imprintată imaginea aceea în care Lance se juca forbal pe nisipul mării cu Nick, Marcus și fii lui. Vacanța aia a fost așa frumoasă. Eu și fetele am plecat împreună cu soții noștri la mare și ne-am distrat de minune. Le-am lăsat copiii pe mâinile lor „capabile" de bărbați și ne-am luat și timp pentru noi trei două zile. 

Între timp, Sara a născut și ea la câteva luni după ce Nick a apărut pe lume. El s-a născut pe 23 octombrie, iar Mary s-a născut pe 24 ianuarie. Sara are o  fată așa de frumușică ... Ochii ei căprui mari și expresivi ca ai lui Taylor și părul ei castaniu mătăsos ca al mamei ei... o fac să pară o mică prințesă. Am fost așa fericită pentru ea. Rave și cu mine ne treziserăm în toiul nopții pentru a merge la ea la spital. Era 3 noaptea și l-am lăsat pe Lance cu cei mici două ore ca să fiu lângă una din cele mai bune prietene ale mele. Nu-mi voi putea scoate din cap lacrimile ei de fericire și uimirea lui Tay. Sara nu a arătat niciodată mai bine ca într-o ipostază de mamă.  Așa de atentă la orice detaliu... 

Și nici  nu-mi vine să cred ce repede se scurge timpul...Lumea mea se limitează acum la familie, muncă și prieteni. Am reușit să obțin slujba pe care mi-o doream și am un birou al meu. Însfârșit ... după o adolescență plină de suprize, dezamăgiri, tristeți , bucurii, tragedi, minciuni și neînțelegeri...pot spune că am o viață normală. O viață la care visasem întotdeauna , lângă bărbatul pe care mereu mi -l dorisem și alături de prietenii pe care-i voi avea lângă mine pentru totdeauna.  Acum...Katyline Finnens ... fostă Thomas, are statutul de soție, mamă și doctor psiholog. 

Ca soție... am trecut prin cele mai frumoase momente atunci când mă trezeam cu respirația bărbatului pe care-l iubesc pe față, când am realizat că viața mea nu ar avea niciun sens fără Lance, când ne-am bucurat de vacanțele noastre ...doar dintre noi doi  când îi lăsam pe copii la bunicii lor, când am realizat că pe zi ce trece... setimentele mele pentru el cresc și că iubirea lui pentru mine este infinită. Când ești soție ...ai acele momente când trebuie să te trezești să-i faci micul dejun soțului tău, să-i aranjezi costumul pentru servici, când trebuie să-l săruți înainte să plece și să-l întrebi ce vrea de mâncare pentru cină, când adormi frântă pe pieptul lui după o zi lungă în care te-ai ocupat de copii și muncă și când te trezești și îl lași să știe ce mult ți la el prin niște cuvinte așa de importante de genul : „Te iubesc!"

Ca mamă... a trebuit să fiu cu ochii-n cinci! Nu în patru! Să ai doi copii mici care-ți aleargă peste tot este destul de extenunat! Rose este foarte energică și de abia te poți ținea după ea când a învățat să alerge și să sară prin paturi. Am auzit destule plânsete provocate de câte o lovitură sau niște zgârieturi, daar mereu am reușit să-i calmez și să - i fac să zâmbească după. Dar nu sunt o mamă perfectă. Să mă împart între copii, casă și servici ... este așa de greu. Partea bună este că ei cresc și învață să aibă grijă de ei singuri. Și ajunsesem o perioadă din cauza oboselii să-i cert pe Nick și Rose când făceau cine știe ce năzbâtii. Lance mereu era acolo să fie de partea lor.