Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 13

Katy pov*

Brusc revin la normal! Ok! Asta. A. Fost. Ciudat! Este ora 3 dimineața , iar eu nu dorm. Visul ăla a fost oribil! Nu pot să cred că l-am visat pe Marcus!! EWW! Și care a fost faza cu Jake? În fine! Chiar nu mai rezist mult așa! Frate! Viața mi s-a schimbat mult prea mult! Săptămânile astea s-au întâmplat muuult prea mult. Dar să se ajungă așa de departe? Eu o țin pe a mea! Jake e misterios, ca să nu spun că-mi pare dubios! Fiecare lucru pe care mi-l spune, fiecare poveste, fiecare amintire... Ceva legat de ele mă face să mă îndoiesc. Deși, mă bucur că a fost sincer cu mine. Dacă era vorba de altcineva, m-ar fi deranjat și aș fi încetat să mai vorbesc cu persoana aia, dar de ce mintea mea refuză să nu se mai gândească la el? Vreau să mă culc la loc, dar niște pași mă fac să tresar. Cine poate fi la ora asta pe hol? Sunt, de fel, curioasă. Deschid ușor ușa. Aud niște voci! Mama? La ora asta?? Cu cine vorbește la telefon? Mă apropi încet.

-Da, da... știu că va trebui să-i spun odată, dar... nu știu cum...când?/ Of! Știu! Mda! Ok! Bine! Vedem noi!

"Noi?" Care noi? Ce să vadă? Ce să spună? Cu naibii vorbește?? O fi ea mama, dar câteodată mă bagă în sperieți! Îmi vine să intru peste ea! Dar, mda! Las-o așa! FIE! Dacă vrea să-mi ascundă chestii , nu are decât! Mă pun la somn enervată.

Ziua operației!

Jake pov*

Este ora 4 și eu nu dorm. Nu pot! Sunt agitat! Mi-e frică! Se presupune că acele medicamente de somn trebuiau să-și fac efectul. Dacă sunt un bou și un idiot, asta primesc. Și, frate, patul ăsta chiar nu e confortabil, venele au ajuns să fie vinete de la atâtea ace și pereții ăști albi mă deprimă rău! Nu că nu aș fi deja! Ce face Jake la ora asta? Se uită pe tavan. În cap îmi vine o întrebare, dar nu știu de unde. "De am băgat-o pe Katyline în asta?" Nu merită să vorbească cu unul ca mine! Și cât de bună poate fi!? I-am spus adevărul despre mine și ea a rămas la fel! Cum să nu reacționezi tu urât? Să nu judeci? Ceva e ciudat la ea! Nu e ca ....mda...restul! Sună clișeeic și vechi, dar asta chiar se aplică. Dacă era altă fată îmi spunea vreo două. se speria și îmi dădea block! Katy a zis că e ok!?? DE CE? Și de ce mă gândesc iar la ea? Fir-ar! Nu! E clar! Am ceva! Omule, nici când eram fosta nu mă gândeam la ea la ora 4 dimineața! Deschid telefonul și mă uit la poza ei! De ce are zâmbetul ăla? De ce? Este așa de molipsitor! Și ochii ăia care sclipesc! Ohh!! Jake! Omule! Calm! Nu te atașa de ea! Nu ai de ce! Nu o cunoști! Nu te cunoaște! Simplu! Las-o mai moale! Nu e bine unde duc toate astea! Dacă pățesc ceva azi , pe mine nu mă va durea cu nimic, dar ea? Ea va fi distrusă! Să nu mai zic de Raven! Este singura din familia mea care chiar ține le mine și-i pasă cu adevărat dacă mă doare ceva! Ei i-am spus tot de fiecare dată! Mi-aduc aminte acum de câte prostii făceam împreună când eram mici! Câte năzbâtii! Fuck! Nu plâng! Nu vreau s-o fac! Rave! Mi-e dor de tine, sis! Mi-e dor de clipele în care eram mici și dacă cineva iți spunea ceva îi amenințai că-i bat eu pe toți! Dar acum ai crescut! Sigur nu vei mai avea nevoie de mine! Tată, nu puteai să fi lângă mine acum??! Dacă nu mama, măcar tu! Aș fi avut nevoie de tine acum! Să-mi pui mâna în păr și să-mi spui că totul va fi bine! Că vom merge după ce ies din spital acasă și ne vom uita la tv! Azi....azi a mai trecut un an de când...tu și sora mea nu mai sunteți! Mi-e dor de voi! Probabil știți că mama mă învinuiește pe mine pentru că voi ați plecat și... știu, da, știu! Nu sunteți mândri de mine, dar nu am avut încotro! Mă săturasem să o aud pe mama în fiecare seară cum mă acuză! A fost greșeala mea! Și acum detest seara aia! Seara după înmormântarea vostră! 

"Stăteam întins pe picioarele lui Raven, iar lacrimile nu încetau să mai curgă! Și deși Raven avea vreo 13-14 ani, era așa de matură! Îmi mângâia părul și încerca să mă facă să mă simt mai bine, însă știm că nu putea! Nimic nu putea să fie la fel. Nimic nu putea da înapoi! La trei zile după ce am făcut 15 ani, să-mi îngrop sora și tatăl?? Singurii care am fost acolo pentru mine! Eu plângeam ca un idiot! Mama mă dăduse afară din casă într-un acces de furie , așa că mama ei m-a primt la ei!