Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 4

Mă trezesc brusc din somn transpirată, încercând să mă dezmeticesc. Ce naibi a fost asta? Chiar dacă am visat, începe să-mi pară rău că nu i-am văzut fața! Și cine era până la urmă tipul ăsta care m-a băgat în sperieți? Devin curioasă...
Aoleu, Katy! Înnebunești! Oricum nu este cineva real. E doar rodul imaginației mele de nebună! Și bine că m-am trezit! Tocmai la timp. Ora 6:40. Opresc alarma și intru în baie. Îmi fac rutina, mă machez, îmi fac părul, îmi fac ghiozdanul, îmi aleg hainele, îmi iau telefonul cu căștile și cobor. Toate astea într-un timp destul de scurt, pentru că la 7:30 am „limuzina".

-Neața! o salut pe mama, în timp ce mă încalț cu botinele mele negre.

-Hei! Văd că ești bine dispusă azi! observă ea.

-Yep! Azi voi face "turul " orașului cu Raven! Și abia aștept! Nu mi-ar strica puțină relaxare și socializare.  

-Aha! Mă bucur! Ai grijă de tine, Katyline!  strigă mama în timp ce ies pe ușă.

-Bine! Ne auzim mai încolo! îi zic grăbită. 

-Ok! Pa! Să mănânci! Și să nu uiți să mă mai suni! strigă din nou. 

-Ok! strig și eu înapoi și ies mai repede, fugind spre stație.

Mama este așa de cicălitoare câteodată! Vrea să fie ținută la curent cu absolut tot ce se întâmplă cu mine. Înțeleg că asta e treaba ei ca mamă, dar devine obositor chiar și pentru mine. În fine! Dau play la muzică  pentru antrenamentul pe care urmează să-l am și o iau agitată spre metrou. Frate, bine că nu am fost nevoită să fac drumul ăsta 3 ani de zile! Aș fi murit! Sper să mă obișnuiesc cu naveta asta! Devine enervantă și e a doua zi abia.

                                                                   ***

Cu o lene pe mine, ajung la liceu! Îmi văd de drum, intru pe poarta liceului și cum mi-am îndreptat privirea în jos să-mi pun căștile în geacă, mă trezesc că cineva se lovește de mine! În secunda următoare realizez cine este tipul. Fix omul de care aveam chef! Aveam o zi cât de cât bună, până să dau nas în nas cu tipul de la dulap! Îmi aruncă o privire de parcă ar vrea să mă mănânce. Stă câteva secunde în fața mea, analizându-mă, până ce gloata lui de măgari îi dau la o parte! Frate! Omul ăsta , după ce că e un măgar, mai este și nesimțit și tupeist! Mi-a stricat toată dispoziția! O văd pe Raven! Vine spre mine.

-Neața, Katy! mă salută ea cu un zâmbet scurt.

-Hei! încerc să fac și eu la fel, dar după incidentul de mai devreme, n-am chef.

-Ăm...ce făcea Marcus în fața ta!? întreabă ea puțin șocată.

-Aha! Deci așa îl cheamă pe idiot! trag eu concluzia. 

-Șșh! Mai încet. îmi face ea semn.

-Pardon? întreb amuzată.

-Nu mai vorbi de el așa de tare! spune ușor agitată.

-De ce? Cine e? Cumva face parte din familia regală a Marii Britani și îmi vor tăia capul dacă mă aude cineva făcându-l idiot!? râd eu.

-Nu vrei să ști cine e! N-ai de ce...  evită ea subiectul.

-Acum, ba chiar vreau! devin curioasă.

-Katy, ești tu nouă pe aici, dar hai să nu te iau tare! Marcus e Marcus! Vei afla pe parcurs cine e! Dar de ce se uita la tine!? Ce i-ai făcut? se uită lung la mine.

-Nimic! A venit la mine la dulap ieri și a încercat niște „glume" cu mine! îi rezum eu situația de ieri.

-Și? A mai făcut altceva!?  Zi-mi că nu i-ai spus ceva de rău! Nu te pune la mintea lui. încearcă ea să mă prevină.