Lies and Love // Vol. I //

Capitolul 6

O altă zi se ivește. Mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Am și de ce! Azi este prima petrecre la care voi merge cu noile mele prietene și cu Nick! Înseamnă că încep ușor, ușor să mă integre. Încerc ca măcar azi să las problemele cu mama de o parte și să fiu veselă azi. Mă trezesc, mă dau jos din pat, merg la baie, mă machez ( Eu mereu abordez un stil mai natural) , îmi fac părul, îmi pregătesc ghiozdanul și cobor la masă. O salut pe mama, care mă întreabă care sunt planurile pentru azi. Îi explic unde mă duc, pentru că dacă nu știe pe unde merg, iese urât și îmi văd de cerealelee mele. Fix când să termin de mâncat primesc un mesaj de la Jake. 

"-Neața, Katyline!"

-Neața! 

-Ce faci?

-Mă pregătesc să plec la liceu. Tu?

-Ăm....

-Zi!!! 

-Nu..lasă!

-Jake!!!

-Off!!! Promite că nu-i spui lui Raven! 

-Jake? Mă sperii!!! Ce ai?

-Acum m-am trezit într-un spital.

-DOAMNE!!! (Tastez eu , în timp ce mama strigă la mine să las telefonul ăla și să plec, căci voi întârzia. Ies din casă și aștept să văd ce răspunde el.)

-Nu-i spune lui Raven! Te implor! 

-Ok! Ok! Dar ce ai avut?

-Chiar te îngrijorez?

-Normal!! 

-De ce?

-Pentru că....Bine! Sincer? Nu știu! Dar sunt foarte empatică și ești "fratele" prietenei mele!

-Aw.... Mi-a fost foarte rău aseară. Nu-mi luasem pastilele și mă apucaseră frisoanele și inima îmi bătea tare. Un vecin m-a găsit pe podea și m-am trezit acum la spital. 

-ÎMI PARE RĂU!

-Nu trebuie!

-BA DA! Și acum cum ești?

-Puțin amețit, ca după 2-3 pahare, dar sunt ok! Raven s-ar fi îngrijorat dacă i-ași fi spus!

-Ohh! Săraca! 

-O să aplelez la actrița din tine azi!

-HĂ?? De unde...

-Profilul tău!

-Aaaa!!!

-Am văzut că ai făcut ceva teatru!

-Mdea! Sper să pot!

-O vei face! Azi are petrecerea aia amărâtă! Nu vreau să i se strice dispoziția. Ultima dată când mi-a fost rău , ea intrase în panică GRAV!

-Off!! Să te faci bine! Ai înțeles!???

-Gata, boss!!

-Hhaha!!! Așa! Rave are nevoie de tine!

-Aww!! Tu te duci azi cu ea?

-Aha! Au insistat mult și nu am avut încotro! Plus că a trebut să mă rog o veșnicie de mama!

-De ce? Nu te lăsa?

-Mama??? N-ai să vezi! E așa de protectoare! Îi vin tot feluri de scenarii în cap și mna, mereu a trebuit să fac ca ea. Să nu merg la petrecre, fără prietene sau prieteni, fără petreceri.