Satul Blestemat Volumele 1 Și 2

11.Alessia

Mă trezesc încordată.Am dormit toată noaptea pe pieptul lui Harry.Niciodată nu cred că am mai dormit așa de bine.Era trezită leneș de razele blânde ale soarelui.Afară era zăpadă.Cum de am dormit fără să-mi fie frig.E zăpadă peste tot.Zăpada albă și pufoasă îmbrăca totul în zare.Pădurea asta e din ce în ce mai ciudată.Îi văd chipul gingaș a lui Harry cum se luptă cu razele soarelui.Deși era iarnă soarele se simțea.Într-un final Harry se dă bătut în fața razelor orbitoare și se ridică leneș de pe pătură.
-Cum de am dormit așa de bine?E zăpadă peste tot.
-Nu știu.Nici eu nu am mai dormit așa de bine de mult timp..
-Haide,Bella.Tatăl tău sigur e îngrijorat .Nu e bine să stăm așa de mult în apropierea satului și nici în pădure nu e un loc bun.
-Ai dreptate!
Împachetăm pătura în ghiozdanul lui Harry.
-Cum e glezna,Bella?
-E bine.Nu cred că mi-a fost scrântit.
-Nici a mea.Eu sunt mult mai bine.spune Harry sigur pe el însuși.
-Haide , scoală trebuie să mergem la Alessia!spun eu iar o lacrimă cade pe obrazul meu.Numai gândul că nu am putut să o apăr pe Alessia și că cineva ar putea să o ia de lângă mine mă distruge pe interior.Alessia este sora mea mai mica.Orcât de mult ne-am certat ea rămâne cel mai important lucru din lume pentru mine.După 3 ore de mers pe jos am ajuns în fața spitalului unde se afla Alessia.Am intrat în spital și tată era acolo cu câteva lacrimi în ochi.Fug repede spre tata și în timp mii de lacrimi mi se scurg pe obraji.
-Tată,a pățit Alessia ceva rău?
-Bella,dacă ea nu se trezește peste câteva minute o vor deconecta de la aparate.
-Nu,nu,nu.Sra mea nu poate muri.Este imposibil!!!
-Bella,du-te la ea.Doar tu poți vorbi cu sora ta.spune Harry.
Alerg repede către camera 346 unde era ținută sora mea mai mica și firavă.Intru în cameră și mă așez pe scaunul de lângă Alessia.În acel moment mi-am dorit doar ca ea să nu moară.

Alessia P.D.V

Mă trezesc într-o cameră de un alb imaculat ca albul zăpezii.La un moment dat camera dispare și totul rămâne alb.În capătul acestui alb văd o silueta feminina mică de statură și subțirică.Mă apropi din ce în ce mai mult de aceea silueta.În fața mea se afla o ușă deconecta cu trandafiri de un roșu sângeriu.În dreptul ușii se afla mama cu un trandafir roz în mână,cu o rochie albă și o cunună de flori împletită pe cap.
-Vino Alessia.Locul tău e aici cu mine printre îngeri.spune mama.
Mă îndrept spre ea cu pași mărunți.Ajung în față ușii și mă opresc.
-Cum familia mea,cu tata și Bells,cum rămâne.
-Noi două îi vom veghea de sus!
Fără să mă mai uit înapoi pășesc pe ușă,iar acolo...............PARADISUL.RAIUL pentru mine.

-Bella P.D.V
Văd cum din privire gingașă a Alessiei viața se stinge.Ochii ei frumoși de un albastru oceanic sunt ascunși de către pleoapele ei.Dintr-o față unul dintre aparate a început să bipăie puternic.
-DOCTORE!țip eu iar în câteva secunde doctorul este lângă Ale.
-Îmi pare rău dar trebuie să ieșiți afară,domnișoară.spune doctorul.
Eu ies afară cu lacrimi în ochi.Tata se afla acolo lângă Harry.
Stau..... stau.......stau și iar stau.Stau de vreo cinci minute aici,dar mie mi se pare a fi stat de 5 ani.Doctorul încă nu a ieșit.Dacă Alessia pățește ceva nu am să mi-o iert cât oi trăi.Ușa se deschide iar din salon iese doctorul.
-Și DOCTORE....
-Îmi pare rău,domnișoară! Condoleanțe!spune doctorul,iar la auzul acestor cuvinte eu cad pe podea prinsă de brațele puternice ale lui Harry.
-Cum?Asta e imposibil.E IMPOSIBIL!SORA MEA TRĂIEȘTE!spun eu ridicându-mă de pe jos.Dau cu pumnii în pieptul doc doctorului.
-Gata,Bella,gata!spune Harry mângâindu-mi părul.
Simt cum toți nervii mei sunt la maxim.Nu mă mai pot controla.Îl bruschez pe Harry pe podea.Nimeni nu mă mai poate ține sub control.Țipam și dădeam în tot ce vedeam cu ochii.A fost nevoie de 15 oameni,dar într-un final asistentele reușesc să-mi administrare niște calmante,după care leșin.Văd doar negru în față ochilor.
Nimeni nu mai putea face nimic.Alessia s-a dus.De ce ai luat-o de lângă mine.țip eu în somn.
Alessia de ce ai făcut asta? De ce ai plecat atât de devreme.De ce ma-i lăsat în lumea asta plină de durere?De e nu mai luat pe mine în locul ei?
"-Toți cei dragi vor muri în acel sta blestemat"