Satul Blestemat Volumele 1 Și 2

54.Amintiri

Mă trezesc cu greu datorită razelor solare care mă enervează.Urăsc dimineața.E plictisitoare, și să fiu sinceră spre deosebire de noapte dimineața e anostă urăsc să mă trezesc.
Noapte este misterioasă,întunecată și are ceva ce te captivează.Urăsc să mă trezesc cu noaptea-n cap.
Acum câțiva ani eram trezită ori de Kayla supărată că întârziem la liceu ori de Diego și Chriss aduși de Kayla, care mă lu-au pe sus nervoși în pijama cu scuza că întârziem la liceu.
Acum sunt trezită de un ceas amărât care nu mă lasă să mai dorm.Nu știu cum de încă nu am aruncat alarma aia amărâtă pe geam.

Amintiri
Clasa a 11 dimineața.
Bella P.D.V.

Sunt atât de liniștită.Dorm atât de bine,dar numai gândul că o să fiu trezită iar de alarma aia amărâtă pe care nu știu cum de nu i-am făcut-o cadou tomberonului.
-Bella întârziem la liceu.Dacă nu te ridici din pat îi chem pe fratele meu,pe Diego și pe Harry să te ducă pe sus până la mașină.
-Nu te cred.zic eu parțial trează.
-A nu?zice Kayla pe un alt ton,după care iese liniștită din cameră scriind mesaje.Nu o cred pe Kayla în stare să facă așa ceva.Din fericire chiar dacă ar face așa ceva cea ce nu cred nu o să fiu de tot râsul pentru că nu sunt îmbrăcată în pijamale.Am pe mine un tricou negru cu dungi albe,niște ochelari de soare,o geacă de blugi,pantaloni negri cu talie înaltă și niște adidași albi de la adidas performance.

-Sus frumoaso!zice Diego.
-Offfff câteodată o subestimez prea mult pe Kayla.Nu-mi vine să cred că tu chiar ai făcut asta.
-Bells,mă jignești.Eu vorbeam foarte serios.
-Sus prințesa adormită.zice Chriss.
-Nu vreau Chriss.Dormeam atât de bine până când nebuna asta a dat buzna aici după v-a chemat aici pe voi.
-Căpșunică dulce,ști că dacă nu te ridici în cinci secunde trebuie să te iau pe sus,da? mă întreabă Harry.Ce frumos m-a alintat!
-Nu,nu știam!zic eu sarcastică.
-Bine,băieți HAIDEȚI.zice Harry.
Toți trei mă iau pe sus și mă duc în mașină cu Kayla,prietena mea cea mai bună și mai nebună ,în spatele nostru.

Amintiri
Vacanța de vară înainte de clasa a 11 . Înainte de moartea tragică a Kaylei,a lui Diego,Chriss și Harry.

-Kayla ce faci,dă-mi telefonul.Să nu cumva să-i trimiți mesajul lui Harry.
-Gata trimis.
-KAYLA!!!!!!!!!!!! țip eu.
-Scuze dar nu m-am putut abține să nu trimit mesajul.
-Dacă îl interpretează greșit te bag în comă.spun eu și amândouă începem să râdem.Se aude soneria de la parter.
Cobor scările care parcă nu se mai termină și deschid ușa.În fața mea era Harry.Simt cum îmi cedează picioarele.
-Bună!zice el.
-BUNĂ!!!!zic eu le un volum mai ridicat.
-Ușor!Îmi țiuie aparatul auditiv.zice el și începe să râdă.
-Mai râzi mult domnule Tomson s-au intri înăuntru?îl întreb eu.
El intră în casă și eu în urma lui.Domnul Tomson urcă la etaj,iar eu îi dau o privire ucigătoare Kaylei.Dacă este atât de vesel înseamnă că nu a citit mesajul.Merge la baia de sus iar eu în camera mea,care era față-n față cu ușa băii.O văd pe Kayla vrând să meargă în camera sa care era între baie și camera mea.O trag la mine în cameră,dar las ușa deschisă.
-Dacă este atât de fericit înseamnă că nu a citit mesajul.
-Mi-am dat seama.zice Kayla.
-Noi două trebuie să-l ștergem!zic eu.
-Să ștergeți ce? întreabă Harry.
Eu și Kayla eram în pragul ușii,înlemnite.Nu ne puteam mișca.Haide Bella gândește-te la ceva.
-Noi discutăm să ștergem paragraful 3 din temă.Ce te interesează de tema noastră?spun eu.
-Bine fetelor.Chriss și Diego spun că vor veni peste jumătate de oră.
-Bine.spunem noi deodată.

Harry P.D.V.

Merg jos în salon și mă așez pe canapeaua albastră.Îmi iau punga de chipsuri picante din dulapul din bucătăria Bellei.Tatăl ei pleacă extrem de des datorită meseriei sale așa că eu,Chriss,Diego și Kayla practic locuim aici.Stau relaxat și pornesc televizorul.

Bella P.D.V.

Îl văd pe Harry cum stă neclintit pe canapeaua mea uitându-se la un film de groază cu punga mea de Fripsy picantă.Offff.Nu rămâne el nepedepsit că mi-a mâncat chipsurile preferate.
Merg către el și în pun privirea de nevastă supărată
-Vrei și un suc?
-Da!
-Sau chipsuri?
-Da.
-Dar să speli vasele vrei?
-Da!-Stai cum???
Eu încep să râd și el se ridică de pe canapeaua mea.Merge către bucătărie și începe să spele vasele.
-Nu fii supărat.Oricum era rândul tău să le speli.zic eu.
El dă sugestiv din cap și să concentrat.Eu îi fac semn Kaylei să vină spre geacă lui Harry,să ia telefonul și să șteargă acel mesaj afurisit.
Merg pe după Harry și îi prind mâinile între ale mele însă fără să-l întorc.Începem amândoi să spălăm vasele.Kayla tot căuta de zor axel telefon și într-un final l-a găsit,dar cam târziu.Nu mai aveam vase de spălat.
Harry dă să se întoarcă,dar nu-l las.Se tot fâțâie și nu mai am ce să fac.Îi prind fața în mâinile mele și îl sărut.Kayla merge înapoi pe scări și trage cu ochiul la ce v-a urma.
Ne dezlipim buzele din cauza lipsei de oxigen și rămânem unul lângă altul.
-Ce fost......
-Scuze doar că.....adică doar.....Ști tu adică............nimic.....adică.
-Taci! Și mai fă-o odată.zice el.
-Ce ???
Nu mai apuc să zic nimic că sunt trasă din nou într-un sărut.

Amintiri
Înainte de moartea tragică Alessiei
Bella P.D.V.

Sunt îmbrăcată așa:

Merg către camera Alessiei,sora mea geamănă mai mică, și o găsesc dormind.Fix acum a trebuit ea să nu mai fie responsabilă și să doarmă până târziu.Chiar acum când trebuie să vină băieți să ne ia s-a gândit să doarmă.Harry și Drake ne așteaptă.Știu că este destul de devreme,dar este vorba despre un lucru important.
Azi la liceu vor veni fișele despre ce ne caracterizează și ce ar fi cel mai bine să faci în viitor.Nu prea cred că sunt reale și nu după acestea o să îmi aleg viitorul.
-Scoală-te nebuno!Mai trebuie să ajung și la dentist,la restaurant,la vreo 7 facultăți și mai trebuie să-mi ghidez programul de antrenamente la handbal în Anglia,Tokio și Irlanda la vară din anul al doilea al facultății și a da să-mi aleg o facultate!îi zic eu.
-Calmează-te ! zice Alessia
-Haide.Harry mă așteaptă și Drake pe tine.
-El oricum nu m-ar fii dus la liceu.zice ea pe un ton extenuat.
-Dacă tot ai fost aseară cu huliganii la film până la 3 noaptea,trebuia să te gândești la faptul că nu te vei trezi dimineața următoare!zic eu.
-Lasă-mă în pace.Nu am chef de școală.
-Atunci de ce ești îmbrăcată?o întreb eu.
-Bine fie mai prins Căpitane Plictisescu !
Amândouă începem să râdem.Mă bucur că nu am ars casa din temelii.

Înapoi în prezent
Bella P.D.V.

Când mă gândesc la atâtea momente frumoase trăite cu prietenii și sora mea simt o nevoie să îi am aproape,lângă mine.
Mă îndrept către camera unde sunt toate lucrurile lor.
Părinți lor au decis să mi le dea mine pentru că nu vor să mai simtă acest dor,această povară.S-au mutat în alte țări pentru a nu mai trăi cu această durere.
Dar eu am ales că această durere să o păstrez în mine.Fiecare rană se închide la un moment dat.Eu am ales că aceste pierderi tragice să-mi fie ca o armură.Aceste dureri au făcut din mine o RĂZBOINICĂ