*După după 4 luni*
Afară totul este acoperit cu un strat gros și moale de zăpadă.După 4 luni de așteptat Alessia tot nu se trezște.Doctorul a spus că nu se mai poate face nimic.Alessia a murit.Astăzi o vor deconecta.Niciodată nu am simțit o așa mare ură față mine însumi.Dacă nu stăteam să mă cert cu Drake poate acum o aveam pe Alessia lângă mine.După ce doctorul mi-a spus că nu se mai poate face nimic am plecat către sat.Nu era așa de departe.Eram la un spital din apropierea satului.Mă simțeam oribil.Dacă astăzi Alessia nu se mai trezește o vor deconecta de la aparate.Mă plimbam prin pădure,pădurea unde viața Alessiei și a lui Dake s-a terminat.Eram supărată.Eram supărată pe mine însumi.Nu-mi puteam imagina viața fără Alessia,chiar dacă nu o cunosc de mult timp.
-Bună ziua,fetițo! Ce te aduce aici? spune o doamnă care îmi întrerupe gândurile.
-Bună ziua,doamnă.spun eu și îmi întorc capul către o bătrânică drăguță.
-Te-ai rătăcit.
-Da.
-Offf Bella.Nu trebuie să mă minți pe mine.Eu știu tot.Eu sunt madam Margarete.
-De unde știi cum mă cheamă?
-Cum am mai spus,Bella,eu știu totul.
-Ești o prezicătoare.
-Da dragă.Oamenii îmi spun Madam știe tot.
-Aș vrea o predicție.
-Nu cred că ți-ar plăcea ceea ce este în viitorul tău.
-Vreau să știu.
-Bine,vino cu mine.
-Unde mergem
-În mijlocul pădurii.s pune ea și plecăm repede spre mijlocul pădurii.Era un drum lung și liniștit și era de străbătut o pădure lungă.După 25 de minute de mers pe jos am ajuns în mijlocul pădurii.Acolo era un cort mare violet de mătase cu flori auri pe care scria cu litere de aur:"Madam Margarete".Am intrat în cort cu o senzație ușoară de frica.Era întunecos.Ne-am așezat pe două perne puse pe jos și a încercat put să spună niște cuvinte în limba latină.După minute bune de recitat cuvinte în limba latină doamnă Margarete s-a oprit.
-Viitorul pentru tine e crud.Nu-ți fă mari speranțe.Nu vei fi mult timp fericită.Doi oameni o să-ți ia fericirea de sub nas.T toți cei dragi ție vor muri în acest sat.
-Nu cred așa ceva.NU CRED!!!! țip eu și fug mai adânc în pădure.Alerg repede și fără să-mi dau seama m-am împiedicat de o creangă.Nu puteam să merg.Mi-am scrântit glezna.
-Mrrrrrrrrrrrrrrrrr.se aude un mârâit ia din spatele unui copac iese un lup.
-Aaaaaaaaaaaaa.Ajutor!!!Ajutați-mă!!!!
Lupul se apropie din ce în ce mai mult de mine.Era gata să sară când un arc îi era înfipt în burtă.
-De unde e arcul?
-De la mine.spune un băiat și iese de lângă un copac.
-Harry!spun eu bucuroasa să-l văd.Niciodată nu am fost așa bucuroasă să te văd.Ajută-mă!
-Acum.spune Harry și mă ia în brațe stil mireasa.Merge încet prin pădure savurând fiecare secundă în brațele lui.Acolo mă simțeam în siguranță.Nu pot să cred că m-am îndrăgostit de un băiat pe care l-am cunoscut așa de curând.Poate că sentimentul e reciproc
-Mulțumesc!spun eu rupând liniștea.
-Pentru?
-Ăăăăăă poate pentru că mi-ai salvat viața.
-N-ai pentru ce!spune el și se împiedică de o creangă,iar eu cad peste el.
-La naiba!spune el și încearcă să se pună pe picioare.
-Cred că vom sta ceva aici.Uite,Bella,încearcă să iei ghiozdanul meu.Acolo e o pătură.
Mă târăsc până la ghiozdanul său și scot o pătură mare.Harry se trage mai încolo că eu să pot pune pătura.Ne întindem pe pătură și ne uităm la stele.
-Bella.
-Hm.
-Vreau să-ți spun ceva.
-Spune.
-Am vrut să-ți spun de mai mult timp.......Dar...eu....vreau......să
-Harry calmează-te trebuie să respir și să inspiri.
-Bella eu am vrut să-ți spun că te plac.Char te plac,Bella.
-Și eu Harry.spun într-un final.Ne apropiem mai mult unul de celălalt până când ne sărutăm.Într-un final adorm cu capul pe pieptul lui Harry ascultându-i bătăle inimii.
FINALUL UNEI ZILE PERFECTE.
CITEȘTI
Satul Blestemat Volumele 1 Și 2
MaceraBella ducea o viață normală lipsită de griji în frumosul New York ,dar din păcate părinții ei nu sunt de aceeași părere.Ajungând într-un sat uitat de lume fără telefon, fără distracție,fără libertate,Bella,reușește să afle adevărata sa identitate.Ce...