Ajung în cele din urmă și în avion.Mă așez lângă geam pentru a privii peisajul incredibil al norilor pufoși care ascund soarele arzător.
Îmi vin mii de amintiri frumoase cu Kayla.Toate escalele și tot ce am pățit împreună,apoi îmi amintesc de mirosul îmbietor și bărbătesc al lui Harry,iar apoi de poveștile nebune ale lui Chriss și în ultimul rând mi-l amintesc pe Diego care îmi spunea frumoaso și Kaylei îi spunea ursuleț sau căpșunică.
Mereu mă gândesc la ei.Păcat că au plecat așa în acest mod.
Niciodată nu m-am gândit că eu aș putea să-i pierd.Luna viitoare se împlinesc 3 ani de la moartea lor.
Acum plec către Franța.Don fericire nu a trebuit să mă schimb căci este avionul privat al unui prieten bogat de-al tatei,dar ca să se asigure că suntem chiar noi a trebuit să mă pună pe mine să fug că o gâscă moartă după bilete care nici nu meritau.
Sunt îmbrăcată în rochia mea albă,tocurile mă omoară și nu mai suport lentilele de contact.Să se termine odată toată această poveste.
Mafia franceză v-a fi învinsă chiar pe teritoriul ei,iar eu voi putea să adaug și dosarul francez la miile de sertare din biroul secund.
Drumul a fost lung și liniștit.Niciunul dintre noi nu a scos vreun cuvânt.
Eu revizuiam planul de bătaie și replicile a suta mi-a oară.Totul trebuie să iasă perfect.După 2 ore
Avionul a aterizat,iar noi am coborât.Băieții s-au dus la hotel și au instalat toate echipamentele necesare pentru realizarea misiunii.Așteptam să vină ora 21:00 pentru a pleca la restaurantul Mahill.
În sfârșit a sosit și ora 9 p.m.Eu am plecat spre restaurant,iar tata mi-a dăruit niște cercei microfon care să-mi fie de ajutor în misiune.
După douăzeci de minute ajung la restaurantul Mahill și îl zăresc pe Francisco stând la o masă.Din fericire aici totul este plin și pot reuși cu ușurință să mă așez lângă el folosind vechea scuză "Pot să mă așez aici,nu mai sunt locuri".
Merg încet către masa nemernicului și încerc din răsputeri să nu mă enervez.
-Bună ziua domnule,scuzați-mă pot să mă așez?Nu mai sunt locuri libere!îi spun eu.
-De sigur,domnișoară!spune el.
Mă așez lângă el și începem să discutăm despre noile reglementari privind drepturile rezervate proprietarilor de terenuri agricole extravilane.Omul ăsta e așa de plictisitor.Cine vorbește la restaurant despre drepturile rezervate proprietarilor de terenuri agricole extravilane?E o mare porcărie.
-Sunteți foarte amuzantă,domnișoară!Îmi spune acesta rușinat.
-Și dumneavoastră,domnule!îi răspund eu acestuia.
-Cum vă numiți,domnișoară? mă întrebă Francisco.
-Eu mă numesc Ania Marquez,mint eu,dar dumneavoastră?
- Eu mă numesc Francisco Ghevarra.spune acesta.După 3 ore
-L-am prins.le spun eu băieților ariluncându-l pe nemernic în fața lor.
-Bună treabă,scumpo!spune tata.
-D....dddd....domnule E......Emir.zice acesta într-un final bâlbâindu-se exagerat de mult.
-Da să ști,chiar el în persoană.zice tata.
-CU CE DREPT OMORI UN COPIL NEVINOVAT ȘI NENĂSCUT PE DEASUPRA,TĂNTĂLĂULE!!!!!!!țip eu din toți rărunchii.
-Ști și tu ce mare scorpie poate fi Aliss cea crudă.zice Francisco.
-Mi-e scârbă de tine.zic eu.Oricât de nemernică și scorpie cu venin ar fi Aliss copilul ce vină avea?
-Avea o mamă prea rea.
-Tu să nu mai vorbești!zic eu și-l pleznesc rău de tot.
-Ai.zice acesta.
-O ultimă dorință?îl întreb eu.
-Să-ți spun ceva.zice acesta.
-Spune odată!îi zic eu.
-Alessia TRĂIEȘTE!zice acesta.
Scot pistolul și s-a terminat.Totul s-a terminat.Oricât de scorpie ar fi Aliss copilul ei nu avea nici o vină și nici măcar nu se născuse încă.Mafia Franței îmi va plăti scump.Toți cei o sută de oamenii ai lor vor muri.
Dar speranța a renăscut.Acum că știu că Alessia este în viață știu că acea fată pe care am văzut-o în drum era chiar Alessia.
SPERANȚA MOARE ULTIMA.Hey dragilor!
Îmi pare rău că nu am mai postat de mult.Această săptămână a fost una de coșmar,mi-a luat toată răbdarea și toți creierii,aș vrea un weekend alături doar de Wattpad și de cartea mea.VOT ȘI COMM
CITEȘTI
Satul Blestemat Volumele 1 Și 2
AvventuraBella ducea o viață normală lipsită de griji în frumosul New York ,dar din păcate părinții ei nu sunt de aceeași părere.Ajungând într-un sat uitat de lume fără telefon, fără distracție,fără libertate,Bella,reușește să afle adevărata sa identitate.Ce...