Satul Blestemat Volumele 1 Și 2

3.Revederea

Stau gânditoare în timp ce trenul se mișcă.Creierul meu nu vrea să proceseze informațiile primite.Nu pot să cred că 17 ani am trăit în minciuni
-În cinci minute ajungem la destinația New York. vocea masculină a conductorului mă scoate din transă.
În sfârșit ajungem la New York după 3 ore jumătate de mers cu trenul.Cobor din tren și pornesc să-mi iau o hartă a locurilor.Mă îndrept spre strada unde îmi voi revedea familia după 17 ani lungi.Îmi iau harta ,dar nu găsesc pe ea strada pe care o caut.Mă gândesc să întreb pe cineva.
-Mă scuzați doamnă,știți unde este strada aceasta?
-Da drăguță,trebuie să iei metroul în direcția aceasta și cobori exact la a treia  stație,acolo este o casă mare albă cu un acoperiș maro.Aceea este strada pe care o cauți.
-Mulțumesc,doamnă.
-Cu multă plăcere scumpo.Sper că te-am ajutat!
-La revedere!
Mă îndrept spre metro.Exact cum a spus doamna aceea cobor la a treia  stație și găsesc o casă mare roșie care seamănă mai mult a un conac decât a casă.Mă îndrept cu pași mărunți spre casă,intru pe poartă și bat la ușă cu o senzație de melancolie și bucurie în acelaș timp.
Ryan P.D.V.
Mă îndrept leneș spre ușă și o deschid.În fața mea se afla o fată de vreo 16-17 ani brunetă cu ochi căprui destul de înaltă,poate pentru că  poartă tocuri,îmbrăcată cu niște blugi albaștri rupți și un tricou galben larg cu mânecă ceva mai lungă.
-Bună ziua,domnule! spune aceasta aproape plângând cu hohote.
-Bună fetițo te simți bine,vrei ceva? spun eu,dar aceasta plânge din ce în ce mai tare.Lângă ea era o valiză.Cred că e vreo prietenă dea Alessiei care a venit să doarmă peste noapte.
-Nu,domnule mulțumesc !
-Cum vrei tu scumpo!
-Domnule ,dumneavostră sunteți Ryan Garcia? spune aceasta printre suspine și lacrimi amare
-Da,eu sunt.O cauți cumva pe Alessia? întreb eu.
-Nu domnule.Pe dumneavoastră vă căutam.spune ea și  deabea acum observ cartea mare pe care o ținea în mână și cheia de la gât.Era jurnalul Julyei,dar era imposibil.L-am pierdut în noaptea în care a fost răpită fata mea.
-Nu se poate!spun eu.Tu ești!Ești chiar
tu ? Ești tu Bella? Bella!
-Da.spune ea și o iau în brațe strângând-o tare.Cum este posibil?Oh scumpa mea
-Tată!!!
Eu o primesc în casă politicos.
-Cum de este posibil să fi chiar tu.Stai aici trebuie să îi spun  Alessiei să se grăbească să vină.
-Cine este această Alessia?
-Tu chiar nu ști cine este Alessia?
-Nu.spune ea nedumerită.
-Este sora ta geamănă.Nimeni nu ți-a spus de ea?
-Nu.Te rog povestește-mi totul de la început ca să înțeleg.
-Ce vrei să ști?
-Totul despre mine,mama,sora mea, despre jurnal,totul despre tine și în special cu am ajuns în aceste punct.Vreau să-mi aflu povestea. 
-Păi despre jurnal,eu i la-m dăruit mamei voastre când va-ți născut.Timp de 2 ani a scris în el despre tine și sora ta.Cheia în formă de inimă pe care o ai la gât este un simbol a dragostei pe care io purtam Julyei
-Ce frumos.
- Cât despre celelalte întrebăr. Totul s-a întâmplat în urmă cu 15 ani.Tu și sora ta erați prea mici ca să vă amitiți.Mama voastră a mers cu voi la o plimbare cu mașina pentru că ploua.Dintr-o dată o mașină a veni din partea cealaltă.A fost un accident de mașină în care mama ta  și-a pierdut viața.În acel moment din mașina cealaltă a ieșit o femeie care te-a luat din mașină.Nu a apucat să o ieie pe sora ta căci am ajuns la timp pentru ea ,dar din păcate aceea femeie a fugit împreună cu tine și cu un bărbat în mașină.Înainte să plece mi-a spus că o să te ucidă.Mi-am pierdut speranța.Nu am știut unde ai plecat.De atunci ne-am continuat viețile eu cu Alessia sora ta mai mică,dar și geamăna ta.Când va-ți născut nu am știut cum de sunteți gemene.La exterior nu semănați deloc.Tu ești brunetă cu  ochi căprui,iar ea era blondă cu ochi albaștri.
-Ce vrei să spui prin "era"
-Am uitata să o sun.Trebuie să afle că te-ai întors.
-Nu.Vreau să îi fac o surpriză.Să mergem noi la ea. Ști unde e?
-Da.E în parc cu prieteni ei.
-Ok.Haide să merge la ea.

Bella P.D.V

Tata ia cheile mașini și plecăm către parc.Puteam merge pe jos,dar tata a insistat să mergem cu masina.În mai puțin de cinci minute ajungem în parc.Tata mi-a spus că Alessia este la rampele bicicliștilor,tocmai în cealaltă parte a parcului.
-Cât de mare e parcul ăsta.Îți ia 20 minute să ajungi dintr-o parte în alta.spun eu.
-Aproape am ajuns,Bella.Nu fi așa nerăbdătoare.
-Tată,am aflat acum câteva ore totul,am răbdat 17 ani,acum gata.Eu nu mai aștept.
-Bine dragă,am ajuns.
Când ajung acolo,după vrei 25 de minute, nu reușesc s-o ovăd pe Alessia.
-Tată,unde e Alessia?
-Acolo.spune tata și îmi arată o fată cu păr blond cu șuvițe negre și  roz,îmbrăcată în negru cu pantofi negri cu multe ținte arginti,fumând și bând alcool cu niște băieți îmbrăcați tot în negru
-Bună tată!Ce faci tu aici?Ea cine e?
-Salut-o pe sora ta mai mare Bella.La auzul acelor cuvinte pe chipul rece el Alessiei curg mai multe lacrimi.Mă ia în brațe ,iar eu fac  la fel.După această îmbrățișare eu stau nemișcată uimită de cât de mult s-a schimbat Alessia.
-Cum de ești așa?spun eu.
-Așa cum?
-Așa cu părul așa negru cu roz,hainele astea și stând cu huliganii ăștia.
-Nu ai dreptul să mă judeci Bella.Nu ști cum e să crești așa.Nu ști prin câte am trecut și nici măcar cine sunt nu ști,soro.spune Alessia și încearcă să plece înapoi la acei huligani.
-Dar nici tu nu ști cine sunt sau cât de greu mi-a fost să aflu că am o altă mamă,care e moartă și că în toți anii aceștia am trăit o minciună. țip eu la ea.
-Asta nu e vina mea Bella.
-Nu îmi amintesc foarte multe din copilăria aici,dar știu un lucru.Te-ai schimbat.spun eu după o pauză scurtă.Te-ai schimbat în rău Alessia.Și regret asta atât de mult.Dar cum ai spus tu asta nu e vina mea.
-Gata fetelor.Alessia ia-ți la revedere de la prieteni tăi,trebuie să mergem.
-Huligani,nu prieteni.spun eu
-Gata Bella.Lasă-mă în pace!
Spune Alessia și trântește ușa mașinii.
Plecăm către clasă unde vom mai clarifica și alte lucruri.Intrãm toți trei în casă.
-Bun fetelor acum avem multe lucruri de vorbit ,dar eu am să încep,și nu vreau să fiu întrerupt.Bun.De mâine vei începe să mergi la școală cu Alessia.Ea e în clasa a zecea,iar tu a unsprezecea.Mâine vom merge cu tine la secretariat,iar când vei rimi orarul  Alessia te va ajuta să găsești clasa pe care o cauți.Bun,acum obiecțiile
-Nu pot merge la școală!Eu am învățat de acasă,nu știu ce trebuie să fac!
-Uite primul lucru cu care suntem de acord.spune Alessia 
-Fetelor gata.Bella v-a merge la școală punct.
-Ok tată.spun eu
-Cred că ar trebui să mergem toți la culcare a fost o zi destul de lungă.
-Noapte bună,fetelor
-Noapte bună,tată.
Alessia îmi arată o cameră vopsită în alb negru și roșu cu mobilier alb și un birou negru cu un pat moale și confortabil. Îmi iau pijamaua și mă pun în pat.Mâine va fi prima zi de școală.Trebuie să fiu odihnită.După vreo două ore mă trezesc înapoi în noua noua cameră spunându-mi în minte ceva:
-Mâine redecorăm pe aici.spun eu încântată de gândul meu genial.Camera asta nu era pentru mine.Mie îmi place albastrul nu albul și negru.Pe aici totul va fi albastru deschis,poate cu vreo două sau tri nuanțe de regal sau cobalt.